Iată că s-au făcut 30 de ani! Trei decenii mari și late. De-a lungul cărora ne-am mai schimbat, ne-am mai mai adus sporadic aminte de ea și ne-am luat tot mai puțin de piept cu istoria pe care inocent credeam, atunci, că o facem… Mă frământă cu fiecare an ce trece cât de tare ne-am îndepărtat de spiritul și vrerile ei. Dar acum, după 30 de ani, parcă doare mai rău ca niciodată. Fiindcă dincolo de ignorarea celebrului său punct 8, vremurile parcă au vrut dinadins să se răzbune crunt pe Proclamație. E lunguță de la sine scriitura, așa că n-o mai lungesc și eu: îi voi cita paragrafele şi vă voi spune, după fiecare, de ce mă dor…

„Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uşor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii”… pentru că suntem în continuare supuşi terorii, prin fix aceeași tactică- dezbinarea societăţii şi instigarea unora împotriva altora: angajați-pensionari, angajaţi la stat-angajați la privat, popi-enoriași, pesediști-nonpesediști, diaspora-români rămași în țară, români din diverse regiuni între ei, când toți ar avea atâtea motive să fie mai uniţi ca niciodată! Și, din păcate, tactica este aplicată pornind chiar din capul statului…

„Deşi milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au neajunsurile şi inechităţile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de iniţiativă particulară… Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale de prosperitate”… pentru că astăzi, concernele occidentale şi cozile de topor cu care au făcut blatul ne-au luat aproape tot. Pentru că am ajuns să permitem străinilor şi cumpărarea pământului de sub propriile noastre picioare. Pentru că ideea de iniţiativă privată a românului simplu, curat şi bine intenţionat, a fost pur şi simplu anihilată de marii dirijori ai acestor trei decenii… Pentru că şansele de egalitate întru prosperitate sunt spulberate.

 „După căderea dictaturii au fost invitaţi în ţară toţi românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia României… Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenţi care predau la cele mai mari universităţi din lume, mii de specialişti preţuiţi la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi în tehnologiile cele mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul în bine, făcând din tristă şi dureroasă diasporă românească o forţă înnoitoare pentru România. Timişoara îi aşteaptă cu dragoste pe toţi exilaţii români. Sunt compatrioţii noştri”… pentru că am făcut din trista şi dureroasa diasporă românească una mult mai numeroasă şi mai tristă… Pentru că milioanele diasporei au fost aduse la stadiul de masă de manevră iar noţiunea de compatriot a fost, pur şi simplu, asasinată.

„… Timişoara este un oraş românesc şi european… Invităm pe toţi şovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timişoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casă a Europei”… pentru că de prea multe ori, toleranţa este croită doar în anumite direcţii. Pentru că văd prea puţin respect din partea celor cu care împărţim “Casa Europei”. Pentru că sunt prea mulți purtători de șovinism în casa noastră, România, care acționează împotriva ei. Pentru că prea asist la o subversivă şi constantă negare a caracterului românesc al oraşului meu…Timişoara este prea des “mica vienă” şi prea rar ea însăşi, proslăvind prin gura unor farisei vremuri moarte, purtătoare de multe vinovăţii voit repetabile!

„… Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative”… pentru că există mizerabili care în spatele acestei idei au inventat, frecându-şi mâinile, steagulețe străine de caracterul național, unitar și indivizibil al statului pe care l-am făcut atât de greu și pe care ne străduim să îl ducem prin istorie. Pentru că există nemernici care murmură “graniţa la Orşova” sau indivizi care ne detestă pe noi, românii, atât de mult, încât reinventează istoria pentru a ne scoate inexistenți în chiar nucleul de etnogeneză românească ce e Banatul… Pentru că nişte neica-nimeni îmi înjură natul şi ţara din spatele acestei idei, încercând să ne îngroape de vii.

„… Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii…nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara”… pentru că asta parcă a fost scrisă acum câteva secunde.

Cât despre Punctul 8…ce să mai spui, când după trei decenii de la îngenuncherea comunismului pe Bega, rotițele subversive merg ca unse pentru a-l face primar al urbei pe un internaționalist de stânga parașutat printre noi, folosind ca pretext chiar „spiritul Timișoarei”? Pe asta chiar nu avem voie s-o lăsăm așa! VA URMA…