„Am decis să decretez stare de urgență la începutul săptămânii viitoare”, a anunțat Președintele sâmbătă seara, „punând astfel la dispoziția Guvernului toate instrumentele necesare pentru a gestiona în modul cel mai eficient criza generată de coronavirus.” Trăiască starea de urgență și noi odată cu ea, zic! Dar fiindcă tot mă izbește lipsa sinonimiei dintre „ de urgență”( = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere, conform DEX) și „săptămâna viitoare”, îmi permit câteva observații la cald.

Firesc ar fi fost ca odată cu anunțul să fie aduse la cunoștință și măsurile concrete ce vor fi aplicate. Altfel, perioada de câteva zile până la instalarea efectivă a stării de urgență nu va face decât să amplifice incertitudinea și panica. Pentru că, după cum puteți vedea pe toate canalele de informare, paleta de schimbări ce pot fi aduse în viața noastră de zi cu zi de starea de urgență e destul de largă. Și, dacă e să definim mai șugubăț transformarea, am putea spune că starea de urgență impune lucruri care în condiții normale sunt considerate abuzive.

Apoi, cei care au tăria de a ieși complet din isteria provocată de bombardamentul mediatic din ultimele zile și de a analiza la rece situația, ar constata următoarele: la ora anunțului, într-o țară de vreo 20 de milioane de locuitori, erau înregistrate 109 cazuri de îmbolnăvire și niciun deces. Măsura introducerii stării de urgență pare una disproporționată rău! Singura explicație ar fi că autoritățile mai știu și alte lucruri dar nu ni le comunică. Fiindcă nu vreau să fac absolut nicio speculație, voi remarca doar paradoxul: vor fi acoperite în acest sens tocmai de prevederile referitoare la starea de urgență, care permit nu numai cenzurarea informațiilor, ci și luarea de măsuri dure pentru controlarea acestora.

Mă apasă și o curiozitate anume: oare vor fi reluate de urgență și programele românești de cercetare și dezvoltare în domeniul medical, așa cum cereau zilele trecute unele voci? Căci da, tradiție, specialiști și know-how avem, iar niște medicamente și vaccinuri proprii nu ne-ar strica, dacă tot introducem starea de urgență ca să alocăm mai mulți bani și resurse prin proceduri simplificate pentru sănătatea românilor… În rest, sănătate! Trăiască starea de urgență și noi odată cu ea, după cum spuneam!