Economistul american Nouriel Roubini, care prezicea cu doi ani înainte criza mondială din 2007-2010, nu crede că economia globală se va recupera rapid din actuala criză. Într-un interviu pentru Der Spiegel, Roubini susține că aceasta depăşeşte Marea Depresiune din anii 1930 și că urmează o vară de proteste în Statele Unite şi o perioadă foarte dificilă pentru Europa.

Economistul spune că marile corporaţii, băncile şi companiile din tehnologie vor supravieţui crizei, cu ajutorul statului, pentru că vor face concedieri, vor reduce costurile şi, în final, vor avea şi mai multă putere pe piaţă decât înainte. Dar companiile mici şi mijlocii vor falimenta. „Investitorii pariază că vor exista noi pachete de stimulare economică şi o recuperare a profiturilor în formă de V. Dar pentru oamenii de aici din SUA, asta nu înseamnă nimic (…) Crearea de locuri de muncă în luna mai a fost de numai 2,4 milioane după ce 42 de milioane şi-au pierdut locurile de muncă în ultimele luni. Iar rata şomajului real este mult mai mare decât cea măsurată oficial (…) Estimez că fiecare al doilea restaurant din New York va trebui să se închidă, dar McDonald’s va supravieţui”, susține Roubini, preluat și de ZF.

 O nouă clasă socială: „precariatul urban”

„În zona în care locuiesc, Bowery din Manhattan, trei sferturi dintre manifestanţi sunt albi. Mulţi dintre ei sunt tineri şi aparţin „Precariatului” urban, noua clasă care a înlocuit clasa muncitoare tradiţională în economiile avansate. Precariatul este format din lucrători temporari, freelanceri, oameni care lucrează cu ora, chiar dacă de multe ori au diplome universitare. Cei care nu au un loc de muncă regulat cu normă întreagă nu mai primesc ajutor de stat după trei luni. Aceşti oameni nu îşi mai pot plăti chiria şi facturile de telefon, iar electricitatea şi apa le sunt tăiate. Va fi o vară lungă şi fierbinte”, mai spune economistul, punctând existența unei categorii tot mai vizibile și în Europa.

Roubini susține și că globalizarea a menţinut costurile forţei de muncă şi de producţie scăzute ani la rând folosindu-se de miliarde de lucrători ieftini, mai ales din Asia, însă punctul maxim al globalizării a fost trecut după criza financiară, iar pandemia nu a făcut decât să intensifice tendinţa.