„Nici nu putem sa plecam mai departe de 5km de casa, permis de lucru, camere video instalate peste tot, seara sunt drone care te urmaresc. E ca in filme, daca spui la cineva zice ca esti nebun… Frate, comunismul, 89… floare la ureche fata de ce vor criminallii astia sa faca acuma! Si lumea doarme…”, îmi scrie un prieten care trăiește de o jumătate de viață în Australia. Și dialogul continuă. Mai aflu una-alta: „Melbourne e acum in Strong Cities Network, deci stat politienesc. Cred ca noi sintem primii in experiment impreuna cu Noua Zeelanda si Canada. Manipuleaza numerele si declara Stare de Urgenta, ca sa poata sa abuzeze de putere… Toate sint legate una de alta, Cozma. Pas cu pas au planuit asta de ani de zile.”

Între timp, pe la noi, aflăm de la Avocatul Poporului că testările dirijate de stat nu se fac aleatoriu, ci fix în arealul focarelor. Și că politica „măsurilor de precauție” a ultimelor luni are un efect catastrofal asupra bolnavilor cronici, care sunt împinși, practic, către moarte, prin îngreunarea accesului la sistemul de sănătate. Și vedem cum unii dintre principalii vectori de ideologizare ai covidului intră pe liste pentru alegeri, în timp ce alții sunt direct ventuzați la făcutul banilor din testări sau măcar la solde babane de la stat, chiar dacă le mai „fălește”, cum zice bănățeanul, câte o diplomă. Și mai deducem de ce se trag obloanele pe bucăți, și nu toate deodată: starea de urgență le-ar mai permite parlamentarilor prelungirea cu trei luni a actualelor mandate. Adică n-ar mai fi alegeri pe 6 decembrie. Ceea ce nu-i fain pentru un nenea care vrea cât mai repede și un parlament al lui.

Dar să sărim mările și țările înapoi spre Australia, de unde îmi trimite al meu link-uri de prin presa independentă (desigur, manipulată de ruși sau măcar tembel-gregar-conspiraționistă și la ăștia, nu-i așa?!), plus câte o remarcă, precum faptul că media de vârstă a celor 900 de morți din Victoria este de 82 de ani și că numărul total al deceselor e mai mic decât anul trecut. Îmi pică ochii pe un articol în care se vorbește despre schimbări în legislație care ar permite intervenția de trupe militare străine, în situații de urgență. „Cred ca in caz de revolta, sa poata sa folosesca trupe din afara, daca soldatii vor refuza sa atace populatia”, explică al meu.

Cu frica-n sân, după politica ultimilor ani manifestată de China-cea-cumpărătoare-de-orice-în-Australia, jurnaliștii ilustrează articolul pe care îl puteți citi AICI cu o mulțime de militari chinezi. Dincolo de asta, se întreabă: „Dar ce anume constituie o „urgență”? Acțiune industrială? Proteste anti-guvernamentale? Nesupunere civică? O altă pandemie-fake? Definirea este atât de vagă, încât, practic, poate însemna orice vor ei.”

Ce vreau să zic, să nu vă mai rețin, că acușica se dă la tv o rafală nouă de cifre, analize și alte alea… după experiența ultimei jumătăți de an, v-ar surprinde să treacă și pe la noi o schiță d-asta sau nici nu v-ați prinde că polițaiul, jăndarul sau soldatul cu cătarea pusă după măști nici nu mai poartă uniformă și însemne ale autorității naționale? Că tot se schimbă vopseaua pe mașinile de poliție ca să scoatem tricolorul, iar mâinile se dau peste mări și țări într-o voioșie tot mai pionierească…