Astăzi, 11 noiembrie 2020, la ora 11:00, s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Decretului de înființare a Școlii Politehnice de către regele Ferdinand I, act ce avea să ducă la nașterea primei instituții de învățământ superior din vestul țării. Pentru a celebra rolul pe care aceasta l-a avut în dezvoltarea orașului, Consiliul Local a declarat 2020 Anul Politehnicii în Timișoara, instituția a pregătit o serie de evenimente sub genericul „Săptămâna Politehnicii”, iar noi, ca orice timișoreni adevărați, se cuvine să acordăm măcar câteva clipe de respect și privire în trecut, poate și pentru a înțelege mai bine ce avem de făcut pentru viitor!

Ideea înființării unei școli politehnice la Timișoara s-a ciocnit mai întâi de un refuz, venit din partea Imperiului austro-ungar. În seama unei propuneri din partea Consiliului Municipal, primarul Carol Telbisz înainta în 1907 Ministerului Instrucțiunii Publice din Budapesta un memoriu privind necesitatea școlii politehnice în oraș. Propunerea ministrului Instrucțiunii ajunsă în Parlamentul din Budapesta în 1911 avea să fie, însă, respinsă. După război, demersul este reluat de Emanoil Ungureanu, iar la 27 februarie 1919, primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii.

Deși vremurile erau tulburi, nu avea să treacă mult timp de la desăvârșirea unirii ținuturilor bănățene cu România și Consiliul Dirigent hotăra înființarea Politehnicii. Consiliul de Miniștri aprobă înființarea sa începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul este contrasemnat de regele Ferdinand I la 11 noiembrie.

Cum Școala nu avea un sediu propriu, a funcționat o vreme cu un secretariat în cadrul primăriei, iar cursurile s-au ținut în localul unei școli primare. A început apoi construirea de pavilioane pe bulevardul Mihai Viteazul, care înnobilează azi zestrea arhitectonică a Timișoarei.

La inaugurarea și sfințirea acestora, regele Ferdinand I avea să își transpună ca pe o moștenire vorbele în istorie: „Dinadins s-a ales mănosul Banat, pentru această școală atât de trebuincioasă dezvoltării noastre industriale din ce în ce mai mare, ca să fie nu numai un factor de muncă serioasă a pregătirii generațiilor viitoare de adevărați pionieri, dar și un cuib al gândirii și simțirii românești și un cheag între Vechiul Regat și provinciile care prin vitejia noastră au fost pentru veacuri aduse la vechea noastră țară. Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într’însa.”

De atunci și până acum, zeci și zeci de mii de absolvenți au pășit spre lume prin porțile Școlii Politehnice Timișorene. De atunci, Timișoara s-a transformat, treaptă cu treaptă, în centru universitar de mare prestigiu. Tot de atunci, din acel 1920, când la îndemnul marelui matematician Traian Lalescu, prim-rector al instituției, se puneau bazele unui club sportiv de mare simțire românească, tresaltă și azi inimile noastre la auzul unui nume: Politehnica Timișoara! La mulți ani, Politehnica! La mulți ani, Timișoara! La mulți ani, România!