„Discreditați tot ceea ce merge bine în țară! Răspândiți discordia între cetățeni! Subminați-le reputația, supuneți-i disprețului! Ridiculizați tradițiile!”…

„Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare; trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte; nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, corectă și obiectivă… Pentru aceasta: să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos; un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective…să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă și sunt ușor de controlat”…

Vă sună familiar? Am luat și eu, cu ceva vreme în urmă, câteva rânduri din Tratatul de dezinformare al lui Volkoff și din Decalogul lui Chomsky. Amândoi vorbesc cu subiect și predicat despre manipulare, despre acțiune subversivă și despre scopuri deservite de acestea: neutralizarea forțelor care ar putea împiedica funcționarea unei ordini instaurate, demoralizarea și dezintegrarea națiunii vizate. Aș adăuga doar inducerea fricii printre aceste mecanisme, în rest…sunt mai actuale ca niciodată aceste rânduri!

Dar despre Fereastra Overton, ați auzit? În conformitate cu această teorie, pentru fiecare idee sau scop, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. „Fereastra” e operată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de neconceput, complet străină moralei publice și respinsă, până la faza de politică discutată pe larg, adoptată de conștiința populară și susținută prin lege. Nu e o simplă spălare a creierului, ci o acțiune mult mai subtilă. Am dat peste un exemplu pur teoretic de aplicare a acestui mecanism, unul zguduitor în sine, fiind vorba de legalizarea canibalismului. Demonstrația este, însă, de-a dreptul șocantă. În primul rând, fiindcă descoperi că etapele mecanismului nu îți par deloc străine, ba dimpotrivă. Le identifici cu ușurință în fenomene déjà consumate sau aflate în plină desfășurare.

Fiindcă mecanisme de acest fel ne-au fost aplicate cu succes ani și ani la rând, unii dintre noi nu ridică fruntea, sufletul și steagul ca la o mare sărbătoare, de 1 decembrie. Alții poate ridică doar pahare, ca de mini-concediu. Asta s-a și dorit- să nu mai ai sentimentul că aparții unei națiuni, stăpână peste o țară. Să nu mai prețuiești ceea ce e al neamului tău, să nu mai sărbătorești ceea ce e important pentru nația ta, să nu mai speri. Mai nou, să te ascunzi în casă și să te ferești de semenii tăi. Să accepți blegit orice statistici și verdicte ți se toarnă în cap, până îți pierzi și pământul de sub picioare. În felul ăsta e mai ușor să fii folosit tu, cu neamul și cu țara ta cu tot.

Dar…oricât de tare te-au zăpăcit și au dat cu tine de pâmânt, să știi că nu ești mort și nici înfrânt. E, însă, vremea să te deștepți! Măcar pentru că ești prins între strămoși care au pus oase și sânge pentru țara asta și copiii care te vor întreba de ce nu le-ai lăsat-o lor moștenire. Știu că o vei face și pentru tine. Fiindcă în sinea ta, nu i-ai crezut niciodată când au tot încercat să îți bage în cap că ești un nima-n drum! Primul lucru pe care trebuie să îl faci e să ridici fruntea din pământ și steagul, de 1 decembrie. Și să îți lași sufletul să simtă, iar mintea să cugete. Vei înțelege. Te vei deștepta. Vei sărbători cu adevărat! Vei face apoi, pas cu pas, tot ceea ce ai de făcut. La mulți și deșteptați ani, Române! La mulți ani, România!