„În acest an, la 15 ianuarie, sărbătorim o zi tristă a culturii naționale. În primul rând, din pricina molimei acesteia care ne-a îngenuncheat, ne-a închis sălile de spectacole, de expoziții, bibliotecile, arhivele, librăriile. În al doilea rând, din cauza atentatelor asupra culturii de pe multe meridiane, aceste acte însemnând distrugerea și profanarea statuilor, trecerea la index a unor opere literare, oprirea rulării unor filme, blamarea unor compozitori, scriitori, artiști plastici etc., care nu ar fi fost “corecți politic’ în timpuri revolute, când nici nu se auzise de acest concept. Tristețea s-a răsfrânt, cum era de așteptat, și asupra culturii românești, cu specificul nostru inconfundabil, pe de o parte, din pricina restricțiilor curente, pe de alta, din pricina „corectitudinii politice” sui generis de-aici, de la Dunăre și de la Carpați, unde este profanat poetul național, unde cuvântul cultură stârnește în mințile unora dispreț și unde națiunea este repudiată ca fiind un factor al răului”, transmite președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, prin intermediul Agerpres.  

„Eminescu, națiunea și cultura – ca valori identitare – ne-au construit destinul de ființă colectivă. Destinul acesta nu a fost ideal, nu a fost liniar și etern glorios, nu a fost un marș continuu ascendent, dar a fost calea noastră de înaintare prin istorie, cale pe care am ținut-o deschisă și funcțională până astăzi. Eminescu a sintetizat toate marile valori ale creației spirituale românești. El s-a identificat și cu dacii, și cu romanii, și cu Decebal, și cu Traian, «de la Nistru pân-la Tisa». Pentru Eminescu, România întreagă exista și trăia intens cu mult înainte de a fi fost oficial pusă pe hartă. În această Românie aveau loc și Alexandru cel Bun, și Vlad Țepeș, și Ștefan cel Mare (mai ales el, părintele Moldovei) și Mihai Viteazul, și Iașii, și Bucureștii, și Oradea Mare, ca și Mica Romă. Toate se pierdeau pentru el “în acest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos, de Țară Românească’ (cum avea să spună mai apoi Nicolae Iorga).

Aceia care-l nimicnicesc pe Eminescu și care ar da un decret ca poetul să fie scos din panoplia valorilor noastre și din postura de poet național ar putea avea cuvânt să facă asta dacă ei înșiși ar fi produs o creație culturală comparabilă cu a ‘băietului’ cutreierător de păduri nord-moldave. Altminteri, devin cu toții ridicoli, precum ‘musca la arat’, surprinsă de parabola fabulistului Alecu Donici. Eminescu a devenit o marcă a culturii românești și a națiunii române. De aceea, cultura națională a stat și va sta încă un timp nedefinit sub semnul lui Eminescu. Celebrând cultura națională ne întoarcem mereu la Eminescu, la zestrea spirituală a națiunii întruchipate de el, la virtuți, la valori și la încredere”, subliniază Ioan Aurel Pop.

Citește și- 28 iulie 1868: Mihai Eminescu ajunge la Timișoara

Președintele Academiei Române spune că „Eminescu nu a fost, însă, zeu, ci om, cu toate cele omenești, inclusiv cu defecte și păcate”, deasupra tuturor slăbiciunilor sale situându-se însă „o imensă energie benefică, sublimată în sufletul acestui popor”, care l-a făcut să devină „o marcă a culturii românești și a națiunii române”. El îi îndeamnă pe români să se bucure de „creația spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu”. „Deocamdată, nu putem să facem ceremoniile consacrate, nu ne putem ilumina sufletele față în față, ochi în ochi și suflet la suflet, dar putem să facem încă un lucru extraordinar de simplu: să ne bucurăm de limba noastră, de literatură, de muzică, de artele plastice, de științele fundamentale, de medicină, adică de toată creația spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu. Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă și fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români și că participăm la concertul internațional, adică la dialogul dintre națiuni. Datorăm acest dialog identității noastre naționale, pe care au exprimat-o toți marii creatori ai culturii române, în frunte cu cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc (George Călinescu)”, transmite Ioan-Aurel Pop.