La 18 martie 1906, românul Traian Vuia deschidea aripile aeronauticii moderne în Franța, la Montesson- aparatul său, Vuia I, se ridica de la sol realizând primul zbor autonom cu mijloace de propulsie proprii. Primul aparat mai greu decât aerul care a zburat în acest fel se află astăzi la Muzeul Aerului de la Paris, în timp ce o copie este la Bucureşti, iar o replică în mărime naturală decorează Aeroportul de la Timişoara ce poartă numele inventatorului.

Născut la 17 august 1872 în Banat, la Surducu Mic, localitate care îi poartă astăzi numele, Traian Vuia nu a putut urma, din cauza banilor, decât un an de studii la Politehnica din Budapesta. A reuşit să termine, însă, studiile în domeniul ştiinţelor juridice şi a practicat avocatura, pentru a-şi putea asigura mijloacele de trai.

Schița avionului-automobil a fost realizată de Vuia încă din timpul studenţiei, iar în februarie 1903, inventatorul prezenta în faţa Academiei de Ştiinţe pariziene „Proiectul aeroplanului-automobil”. Ca orice idee care depăşeşte timpul său, proiectul lui Vuia a fost primit cu scepticism, iar Academia îl respinge sub motivaţia că ar fi utopic: „problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis”. Românul își brevetează, totuși, aparatul. Bazându-se pe cunoştinţele sale de mecanică, începe construcţia, modificând radical un motor de tip Serpollet, pe care l-a făcut să funcţioneze cu acid carbonic. Vuia I era un aparat de zbor cu aripi repliabile ca o umbrelă, realizat dintr-un cadru de ţevi de oţel, cu aripi de pânză, bombate. Motorul avea 20 CP, o singură elice cu diametrul de 2,2 metri, iar trenul de aterizare era constituit din patru roţi cu pneuri. În total, cântărea aproximativ 250 kg.

Şi alţii zburaseră până la Vuia, dar pentru decolare utilizaseră diferite mijloace, precum catapultarea sau tracţiunea cu alte vehicule. Aşa a fost şi în cazul fraţilor Wright, care se folosiseră de şine pentru lansarea maşinii lor de zbor, ei fiind înregistraţi drept primii care au întreprins un zbor cu un aparat mai greu decât aerul.

După ce și-a reparat şi modificat aparatul, Traian Vuia a mai facut două zboruri, în 12 şi 19 august 1906. Cu un motor de tip Antoinette şi o serie de modificări, Vuia 1 s-a transformat în Vuia 2– aparatul, cu performanțe mult sporite, avea să fie brevetat un an mai târziu, în Belgia. Preocupat de problema realizării unui motor performant, Traian Vuia a reuşit, în 1925, și o invenţie care se va bucura de îndelungată utilizare: generatorul de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică.

În afara preocupărilor tehnice, Traian Vuia a fost şi un patriot înflăcărat, militând pentru cauza românească atât în timpul primului, cât şi al celui de-al Doilea Război Mondial. La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, stingându-se din viaţă patru ani mai târziu, pe 3 septembrie 1950, la Bucureşti.