Autor: Miron Scorobete

S-a declanşat un război atipic a cărui miză e să ne şteargă trecutul. Acel trecut ne dă o fizionomie, ne precizează o identitate, ne certifică statornicia multimilenară pe acelaşi loc, autohtonia absolută, cum zicea un mare învăţat neromân dar iubitor al adevărului, iar acestea nu convin şi ele dispar în momentul în care nu ne mai cunoaştem trecutul.

În acest război de amploare, uzând de o tehnică perfecţionată, cu lovitură după lovitură şi cu efecte dezastruoase rapide, Densuşul e un încăpăţânat: el nu cedează, el continuă să opună acelui bezmetic asalt armele sale invincibile, vechiturile sale.

E drept că şi are ce scoate la bătaie. Cel mai cunoscut obiectiv, un fel de pecete a lui, e străvechea biserică de piatră, singura de o asemenea longevitate în care se slujeşte neîntrerupt, densuşenii refuzând să-şi înalţe una nouă, ei neacceptând-o decât pe această stră-străbunică a lor, cu pietrele ei romane, dar în dedesubtul lor cu ciobul dacic pe care scrie KOSON, cu Iisus îmbrăcat cu cămaşă haţegană într-o icoană dăruită de un Muşat localnic.

Iar, dacă e vorba de autohtonie, Densuşul stă pe fundul Mării Tethys. Prin el trece Drumul Vulcanilor. Suntem în locul de refugiu al dinozaurilor, când speţa lor dispărea şi acesta era singurul spaţiu care cu energiile lui tainice le mai putea asigura supravieţuirea.

Şi mai are Densuşul un scut impenetrabil şi incasabil: Dacia Preistorică, capodopera unui geniu pe care-l chema chiar Densuşianu, pentru că densuşean era.

Un obiectiv de mare forţă împotriva atacului care ne vizează trecutul e Muzeul Satului Haţegan din satul Peşteana aparţinând comunei Densuş, operă exclusivă a unui om extrem de inspirat, Anton Socaci, care a făcut ceea ce statul n-a fost în stare, a adunat vestigiile unei civilizaţii atât de bogate şi atât de îndelungate cu o clipă mai înainte ca ele să dispară. Fără acţiunea salvatoare a d-lui Socaci, peste doar două-trei decenii, nimic din imensa zestre a acestei comori nu ar mai fi de găsit.

Am ales drept ilustrare a încăpăţânării cu care lumea densuşeană nu se lasă să dispară, trece prin orice catastrofe dar continuă să supravieţuiască, o relicvă, ţineţi-vă bine!, de dinainte de Potop: Roua Cerului, tot din satul Peşteana, comuna Densuş.

Mesajul ei: A venit peste noi Potopul şi nu ne-am prăpădit. O să răzbim noi şi prin cele ce vor mai veni!

NOTĂ PE MARGINEA PAGINII: Certificatul meu de naştere este emis de Primăria comunei Densuş.