Tradiţia spune că la început a existat un nucleu de case în jurul unei biserici construite pe ruinele castrului roman şi că frumosul orășel transilvan de astăzi a fost întemeiat la 1146. Prima menţiune documentară a Mediaşului este făcută la 3 iunie 1267, fără ca aceasta să știrbească prea mult din mitul potrivit căruia așezarea ar fi cel mai vechi oraş al Transilvaniei: urmele de locuire din zonă duc până în anii 5500 – 2500 î.e.n. Iar continuitatea de viață de-a lungul epocii bronzului și fierului, a perioadelor dacică, romană, post romană și prefeudală este dovedită de importante descoperiri arheologice făcute de-a lungul timpului.

Din perioada dacică s-au descoperit urme ale unei fortificaţii, un tezaur şi alte obiecte, iar din perioada romană, urme de aşezări cu atelier de fierărie şi alte indicii care arată existenţa unui castru. În perioada medievală, interiorul arcului carpatic este populat de regii Ungariei mai întâi cu secui, folosiți ca avangardă a colonizării, apoi cu sașii aduși din diferite zone germanice, amintește Nicolae Uszkai. Astfel, la 1510, Mediaşul era locuit de 300 „hospites saxones”, 38 de jeleri, 2 ciobani şi 4 „săraci”, potrivit izvoarelor vremii. Așezarea primeşte în 1517 drept de sigiliu şi se impune ca unul din cele mai importante oraşe ale Transilvaniei medievale, fiind centru administrativ şi sediu permanent al unui jude regal.

Câțiva ani mai târziu, la Mediaș are loc un episod prea puțin cunoscut. În 1534, istoria consemneză că Aloisio Gritti, un fiu nelegitim al dogelui veneţian Andrea Gritti, care lucra în slujba Imperiului Otoman, a fost decapitat la Mediaş. Participant la bătălia de la Mohács din 1526, acesta fusese desemnat în 1529 de sultanul Soliman Magnificul drept consilier şi supraveghetor al voievodului Transilvaniei, Ioan Zápolya. Intenţia lui Gritti era să dobândească titlul de guvernator al Ungariei şi să-şi asigure stăpânirea unui „regat al Daciei”, prin numirea celor doi fii ai săi ca domnitori în Moldova şi Ţara Românească. Pentru a-şi realiza planul, în 1534 a intrat cu trupe otomane în Ţara Românească, apoi în Transilvania. Ioan Zápolya nu îl ajută, iar Gritti se refugiază în cetatea Mediaşului, unde este asediat, învins și apoi executat, trupul său fiind înmormântat în Biserica Franciscană din oraș.

Istoria curge, stăpânirile se schimbă, iar la 1830 Mediașul este consemnat de austrieci cu 5413 locuitori. La1848 se înfiinţează aici Asociaţia Transilvană a Tineretului German sub preşedinţia pastorului sas Stephan Ludwig Roth, născut chiar la Mediaș, de persoana căruia se leagă un alt episod istoric important. Gânditor umanist, istoric și dascăl, Roth participă activ la Revoluția din 1848 și este executat din acest motiv de autoritățile ungurești, un an mai târziu. Roth rămâne în istorie, printre multe altele, pentru răspunsul pe care l-a dat Dietei de la Cluj, preocupată de legiferarea limbii maghiare ca limbă oficială de stat în Transilvania. În celebra broşură Războiul limbilor în Transilvania (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), Stephan Ludwig Roth scria, replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a ţării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveţi singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveţi limba aceasta, o înmiită trebuinţă impune cunoştinţa (cunoaşterea) ei…”

Citește și- Un prieten al românilor: Stephan Ludwig Roth

La 8 ianuarie 1919, Adunarea Naţională Săsească, întrunită la Mediaş, hotărăşte aderarea saşilor din Transilvania la Marea Unire pe baza hotărârilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În 1930, Mediaşul avea 2252 de clădiri și 15549 de locuitori. La 28 Iulie 1935 a avut loc sfinţirea Catedralei Ortodoxe cu hramul Sfinților Mihail şi Gavril, iar în 1936-1937 este construit gimnaziul de stat mixt. Potrivit ultimului recensământ, cel din 2011, populația orașului din centrul Transilvaniei era de peste 47 000 de locuitori, trei sferturi dintre aceștia fiind români, iar un sfert maghiari, germani și romi.