În noaptea de 17-18 iunie 1951 era pusă în mișcare una dintre cele mai crunte acțiuni de persecuție politică ale regimului stalinist ateu instalat în România după război: Deportarea în Bărăgan. 40.320 de persoane din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți erau ridicate din căminele lor, zăvorâte în vagoane de animale și „descărcate” după două săptămâni în câteva gări din Bărăgan. Aveau să fie împrăștiate sub cerul liber, în 18 puncte ale prea-puțin populatei câmpii din sudul României…

Cumplita operațiune din Noaptea de Rusalii era ordonată într-un context extrem de complicat: ocupată de trupele sovietice și avându-i la conducere pe „apostolii lui Stalin”, România se trezește împinsă în stare conflictuală cu Iugoslavia lui Tito, exclusă în 1948 din Comintern de mai-marii moscoviți. Iosif Chişinevschi (născut Jakob Roitman), Vasile Luca (născut Laszlo Luka, fost soldat în Divizia Secuiască a lui Károly Kratochvil), Ana Pauker, Dumitru Coliu (născut Dimităr Colev) şi Gheorghe Gheorghiu-Dej erau cei care aveau să apostileze documentul ce dădea frâu liber operațiunii. Una, de altfel, aproape trasă la indigo cu deportările efectuate între 1941-1951 în fostele teritorii românești înglobate de URSS, Basarabia și Bucovina de Nord, unde sute de mii de români avuseseră aceeași soartă, apucând forțat calea Siberiei…

În Banat, regiune a României în care rezistența anti-comunistă s-a manifestat (chiar sub formă armată) ani de zile după război, ordinele îi vizau pe cei care „prin manifestările faţă de poporul muncitor dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română” și aveau ca pretext orientarea acestora spre politicile lui Tito. În fapt, puțin peste o mie dintre cei ridicați erau acuzați direct de „titoism”, în marea lor majoritate sârbi. Mai bine de un sfert erau români basarabeni și bucovineni (8.447) sau aromâni ( 3557), refugiați în Banat după ce România pierduse teritorii în favoarea URSS și a Bulgariei, oameni care manifestau ostilitate lesne de înțeles la adresa regimului de ocupație. Alte câteva sute erau români bănățeni care luptaseră sau sprijiniseră rezistența anti-comunistă, în timp ce miile care alcătuiau restul deportaților erau persoane acuzate de-a valma că au colaborat cu armata germană sau că erau moșieri, chiaburi și industriași ostili socialismului. Alături de români, spre Bărăgan au apucat-o atunci, în operațiunea coordonată de 10 000 de militari, și sârbi, nemți sau bulgari bănățeni. Domiciliul forțat în Bărăgan a durat cinci ani, oamenilor fiindu-le permisă întoarcerea în Banat abia în 1956, în timpul „destalinizării” României. Între timp, aproape 1700 dintre cei deportați muriseră…

Citește și: „Rusia lui Putin este datoare să-și ceară scuze”!

Prilejuit de comemorarea a 70 de ani de la dramaticele momente, la Muzeul Satului Bănățean Timișoara, de la Pădurea verde, are loc astăzi un eveniment solemn, organizat de Asociația Foștilor Deportați din Bărăgan, cu sprijinul Mitropoliei Banatului și al gazdelor de la Muzeului Satului. Programul evenimentului anunțat pentru ora 10:00 cuprinde un parastas pentru deportații în Bărăgan, alocuțiuni din partea organizatorilor și invitaților, o expoziție de fotografii din timpul deportării și una de de carte, la care vot fi prezentate noile apariții pe tema deportării.