„Nu cred povestea viitorului luminos promis de progresiști pentru că am mai trăit-o o dată sub comunism”, a spus regizorul Cristi Puiu în emisiunea Dialogurile lui Cristoiu de la Aleph News, emisiune în care a tras mai multe semnale de alarmă.

„Avem de a face cu un război difuz. Mă refer la războiul ideologic. (…) Ce cred eu despre povestea cu familia și de ce se află familia în miezul țintei cred că are legătură cu dezintegrarea vechii lumi. Ceea ce  progresiștii socotesc ca fiind o lume consumată, ajunsă la capătul puterilor și-atunci că, bineînțeles, trebuie să începem de jos, o reconfigurăm. Păi și cum? Păi în momentul în care dezarticulezi familia, faci recurs la discordie și semeni discordia peste tot, pentru că nu e legat numai de familie, este legat și de discursul ăsta de gen, rasă, tot ce avem în jurul nostru, cred că se urmărește, mărturisit sau nu, dezintegrarea societății, atomizarea ei și atunci indivizii vor fi așa ca niște frunze în vânt, foarte ușor de controlat de către puterea instalată. Pentru că altfel ajungi să te înfrunți așa, ca în ceata lui pițigoi, dai într-unul, țipă doi, dacă dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine, șamd. Familia  o să se apere, dar unul, individul, cum se apără el? Păi solidarizându-se. Păi da, dar pe noi ne încurcă chestia asta. Și așa mai departe. Izolarea omului în fața computerului conduce iarăși la asta”, a spus regizorul român.

Cristi Puiu găsește aici și explicația pentru modul în care mulți dintre oameni au renunțat atât de rapid la libertăți în pandemie. „Probabil că este vorba și de o poveste legată de generații și cred că este un lucru care ne-a scăpat unora dintre noi – relația pe care a dezvoltat-o mintea omului cu internetul, computerul, Facebook. Pur și simplu se schimbă perspectiva asupra lumii. De altfel, majoritatea oamenilor care se ocupă cu lucrurile astea își petrec timpul în fața computerelor. Relația directă cu celălalt aproape că dispare. Computerele fac parte din viața noastră și-atunci, cumva, nu poți să faci omletă fără spargi ouăle. Dacă vrei să faci pasul în era asta nouă, promisă cu surle și trâmbițe, a transhumanismului, probabil că te obligă să faci recurs la niște modificări foarte drastice. Eși dispus să le faci, bine, nu, la revedere. Iar cei care s-au născut cu computerele în brațe și care își petrec timpul în fața computerelor cred că nu au această problemă. Omul a devenit așa o poveste din alt timp”, a declarat el în emisiune.

Vaccinul este, pentru regizorul român, doar „o ipoteză de lucru”. Mai mult: „Nu cred că speranța stă în vaccin. Singura speranță, dacă există loc de speranță, este în trezirea oamenilor. Oamenii trebuie să se trezească și să facă, precum spunea recent un autor contemporan, să gândească cu capul lor.

Nu m-am vaccinat pentru că sunt liber. Restul familiei, la fel, deși familia lărgită nu am stat să o verific. Până la urmă socotesc că fiecare este liber să aleagă. În ceea ce privește povestea cu vacinul, cei în poziție de decizie ar trebui să facă efortul să informeze pe oameni, așa cum au făcut și cum se făcea până la pandemie, de la A la Z, în legătură cu absolut orice medicament, nu numai cu vaccinul. Apoi cred că este foarte important ca cifrele să fie cunoscute.

Dacă tot vorbim de solidaritate și îi îndemnăm pe oameni să fie solidari, hai să fim solidari până la capăt. Și din solidaritate și din grijă pentru semenii noștri să facem efortul de a clarifica necunoscutele acestei pandemii. Există o necunoscută, într-o lungă serie de necunoscute, care pe mine mă pune pe gânduri, și oricum nu am răspuns, e decizia, atunci, la început, de a nu recurge la autopsii”, a mai punctat regizorul Cristi Puiu.