„Niciodată nu a existat concurență pe această piață, ci monopol privat, împărțire teritorială sau oligopol al câtorva agenți, publici sau privați, care își aliniază cartelar comportamentul commercial”, susține avocatul Gheorghe Piperea despre situația în care s-a ajuns pe piața românească a energiei.

„Politicienii și tehnocrații români, bine ghidonați de instituțiile internaționale de creditare și punere în captivitate a României, au pus mâna pe bardă, prin anii 2005-2010, și au tranșat întreprinderile energetice, pentru a le face mai “concurențiale”: cam o treime din producție a fost privatizată, iar transportul și distribuția au fost desprinse de entitățile inițiale și privatizate, fie prin vânzare pe 2 lei, fie prin management “independent” – în fapt, sinecuri politice sau săgeți ale concurenților austrieci, francezi, germani sau italieni”, explică acesta.

„Prețurile și tarifele au crescut instant odată cu desprinderea de producător a transportatorului și a distribuitorului – evident, la prețul de producție s-au adăugat tarifele de transport și distribuție, cu mult mai mari decât cele care intrau în costul originar al energiei. Au fost forțate valuri și valuri de “liberalizare” a prețurilor și tarifelor, totul sub impactul minciunii cu îmbunătățirea și ieftinirea serviciilor. Cu toate că au rămas o vreme reglementate (de aceea există tot felul de agenții, cum este ANRE), prețurile și tarifele la energie au crescut constant, fără a interveni mult așteptata îmbunătățire, tehnologizare și ecologizare.(…)  Cert este că agenții economici din energie fac profituri excepționale din aceste creșteri aberante de prețuri și tarife, statul încasează mai multă tva și mai multe accize la buget (nu și impozit pe profit, că ăsta se externalizează, pentru a fi impozitat în Austria, Germania, Franța sau Italia), iar Cîțu se poate lăuda cu creșteri economice record… Este cert, însă, că nu se pot lăuda cu creșterea bunăstării consumatorii”, constată Piperea.

„Statul, prin aparatul propriu, cum ar fi Consiliul Concurenței, ANRE și ANPC, ar trebui să demareze urgent anchete pentru a dibui abuzurile de putere economică și practicile comerciale incorecte din domeniu, urmând a dispune încetarea acestora, precum și sancțiuni drastice, de exemplu, cu amenzi mergând până la 10% din cifra de afaceri. Prin efect de disuasiune (descurajare), vom putea fi oarecum siguri că astfel de crize și aberante scumpiri nu se vor mai repeta.

În fine, statul ba putea obliga comercianții din domeniu la efectuarea investițiilor și demersurilor necesare pentru tehnologizare și ecologizare, putând opta și pentru expropierea acestor întreprinderi, pentru utilitate publică, așa cum se întâmplă în Polonia, Cehia sau Ungaria. În caz contrar, această criză nu se va rezolva, iar următoarea (inevitabilă, ca și valurile 4-15 de plandemie) va fi mult mai gravă”, punctează avocatul Gheorghe Piperea.