Veritabil act de confirmare a statalității și independenței Țării Românești, victoria obținută de Basarab I asupra regelui ungar Carol Robert de Anjou la Posada aduce și Banatul în prim-plan istoric, dezvăluind aspecte mai puțin reliefate în conștiința publicului. Bătălia a început la 9 noiembrie 1330 și a avut ca  punct declanșator chiar situația Banatului de Severin: în 1325, acesta este eliberat de sub unguri de Basarab I, care cucerește cetatea Turnu Severin. Doi ani mai târziu, domnitorul român refuză să mai plătească tribut Regatului Ungar, ceea ce îl face pe Carol Robert de Anjou să întreprindă în toamna lui 1330 o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a acestuia.

În fața unui adversar superior numeric și militar, Basarab aplică tactica „pământului pârjolit”, astfel că regele ungar înaintează, aparent, fără prea mari dificultăți. Carol Robert de Anjou recucerește Banatul de Severin și străbate Oltenia către Curtea de Argeș, refuzând oferta împăciuitoare primită pe drum de la domnitorul român, căruia îi răspunde cu aroganță că „este păstorul tuturor oilor sale” și că îl va scoate „de barbă din vizuina lui”. Ajunge, însă, în fața unei cetăți de scaun pe care Basarab o pustiise precum întreg traseul urmat de inamic, astfel că singurul lucru pe care îl poate face oastea deja obosită și înfometată a regelui ungar este să o incendieze.

Relatările ungureşti vorbesc despre un armistiţiu încheiat între cele două părţi, sub condiţia ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. A. D. Xenopol se îndoieşte de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai uşor înfrângerea armatei regale. Cert este că aceasta se retrage printr-o vale îngustă şi prăpăstioasă, unde suferă o înfrângere umilitoare. Potrivit documentelor, au existat două atacuri: primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intruşilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor, amintește Nicolae Uszkai. Carol Robert de Anjou scapă cu greu din lupta de 4 zile (9 – 12 noiembrie 1330), schimbându-și hainele cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut.

Locul bătăliei nu este cunoscut nici astăzi, printre istorici circulând mai multe ipoteze. Una dintre cele mai invocate, care o plasează pe Valea Oltului, este pusă sub semnul întrebării de cea mai veche cronică săsească (Chronica antiqua), ce menţionează că românii sibieni, care mai avuseseră un conflict sângeros cu regele ungar în 1324, s-au răsculat din nou împotriva acestuia în toamna lui 1330, în colaborare cu Basarab I.

Poate cea mai plauzibilă variantă rămâne cea care plasează celebra bătălie în Banat, pe același traseu urmat de armata lui Carol Robert de Anjou în momentul invaziei la sudul Carpaților. Primul care a enunţat această ipoteză a fost Patriciu Dragalina, în 1899, care considera că lupta s-a dat „ în strâmtorile dintre Orşova şi Meedia [Mehadia]”, zonă cu un relief izbitor de asemănător cu descrierea din cronici. În sprijinul ipotezei vine Dr. Constantin Rezachevici, subliniind că „drumul sării” pe care a intrat armata ungară era o legătură obişnuită, şi prin urmare Carol Robert ar fi fost îndreptăţit să aleagă la întoarcere calea pe care o ştia cel mai bine. Mai mult: pe 7 aprilie 1331, un document ungar menţionează că bătălia s-a dat dincolo de „muntele românilor” (trans alpem Olachorum), regele însuşi amintind la 2 şi 22 noiembrie 1332 că lupta avusese loc „la ieşirea noastră de acolo” (aşadar chiar la hotarul regatului cu Ţara Românească). Pe 26 noiembrie 1332, Carol Robert oferea o danie comitelui Pavel şi fratelui său comitele Laurenţiu — ambii participanţi la bătălie — în care menţiona că lupta s-a purtat „când am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab schismaticul”. Iar singurul teritoriu de graniţă al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin! Plecând de la această concluzie, istoricul a identificat „muntele românilor” ca fiind Vlaşcu Mic (1.739 m), iar zona bătăliei undeva între Orşova şi nordul Mehadiei. Cert este că ținutul în care Basarab poate că-și găsise condițiile și sprijinul pentru uriașa victorie, se regăsea sub același nume prim atestat de Banat al Severinului și sub domnia lui Mircea cel Bătrân, decenii bune mai târziu…

Citește și: Ținutul și rolul uitat al Banatului