Autor: Gheorghe Piperea

Feisbuc efectiv nu m-a lăsat să intru live la 11. Poate mă lasă să vă spun în scris, în prescurtare, ceea ce am vrut să vă spun prin viu grai.

1. Am declanșat procedura de constituire legală a Asociației România Nesupusă. Pentru moment, va avea un număr de 15 fondatori și o filială la Timișoara. Membri vor putea deveni, ulterior, orice persoane care aderă la statutul și la principiile Asociației. Mă aștept să se constituie filiale în Oradea, Brașov, Iași, Constanța și Galați, precum și sedii secundare în Londra, Madrid și Viena – așteptările mele sunt în funcție de numărul de membri ai grupului de feisbuc România Nesupusă. Procesul de înregistrare legală va dura, cel mai probabil, 45 de zile. Asociația va avea, până atunci, propria platformă online, nesupusă cenzurii fesibuc, gugăl și tuiter.

Principalele obiective ale Asociației vor fi : (i) canalizarea energiilor disipate și inutil consumate azi în direcția reconstrucției valorice și morale a societății, grav afectată de distanțarea socială, de masca obligatorie și de segregarea pe criterii de suspiciune de sănătate, precum și de propaganda tot mai cinică pentru profit cu orice preț; plandemia a devoalat doar un vârf al aisbergului – ceea ce este în adânc, în întuneric, este mult mai grav și mai periculos; ținta Asociației este să sfărâme acel aisberg și să pună în locul său luminile credinței și ale vieții cu sens; (ii) lupta pentru drepturi și libertăți, inclusiv prin punerea membrilor și a simpatizanților în contact cu specialiștii în lege și drepturi, în sociologie și bioetică și în antropologie, pentru înțelegere, partajare și eficientă utilizare a instrumentelor prezervării drepturilor și libertăților și a condiției umane ancestrale; (iii) crearea și răspândirea națională a unei plase de siguranță socială, care să apere și să revalorizeze atât persoanele excluse social de cinica societate contemporană, cât și persoanele abandonate, adică acei „inutili social” aruncați peste zidurile cetății (extra muros) de supușii totalitarismelor curente; (iv) crearea și asigurarea funcționării Institutului pentru cercetarea și pedepsirea crimelor plandemiei.

2. Răspunderea juridică, morală și politică pentru ororile și gravele greșeli ale plandemiei, cauzatoare de atâtea suferințe și daune, nu poate fi o notă de subsol a istoriei. Nu are importanță că, aparent, liderii totalitarismului sanitar și instrumentele lor par azi a beneficia de imunitate de răspundere juridică. Pe de o parte, o răspundere penală sau civilă poate fi antrenată mai ales într-o societate post-totalitară, care revine la principiile și valorile unei lumi normale, în care vinovații trebuie să răspundă față de victime. În al doilea rând, răspundere morală poate fi mult mai constrângătoare decât cea juridică.

Să reținem acest fapt, de netăgăduit: nu există în România un act oficial prin care să fi fost declarată oficial epidemia pe teritoriul național. Hotărârea CNSU de „certificare” a plandemiei declarate de OMS este anulată în justiție. De aici consecința că autoritățile noastre au pus în aplicare recomandări ale unei organizații non-guvernamentale străine, finanțate inclusiv de companii care au profitat financiar și strategic de pe urma plandemiei. Mai mult chiar, autoritățile române plandemice au ignorat decizii ale instanțelor de judecată care au declarat ilegale prelungirile la nesfârșit ale stării de alertă, fărădelege în formă continuată care a culminat cu declarația „comandantului acțiunii” că nu se oprește el „din cauza” Constituției (formula utilizată arată că, în opinia acestor iacobini sanitari, Constituția e un dezavantaj, o belea, o piedică în calea acțiunii lor). A refuza legea și Constituția României este, pe timp de război, trădare. Nu uitați că dl. Arafat a declarat în repetate rânduri că România este în stare de război.

Desigur, vor exista vinovați nepedepsiți, așa cum se întâmplă mereu. Dar vor exista și țapi ispășitori. Nimeni dintre cei cu musca pe căciulă sau cu conștiința încărcată nu are cum să știe dacă va fi în tabăra vinovaților care scapă sau, dimpotrivă, în țarcul țapilor ispășitori. Așa a fost și după nazism, așa a fost și după comunism.

Vom promova, desigur, reconcilierea. Dar Codul penal îi pedepsește cu închisoare pe cei care, în exercițiul funcției lor, află de săvârșirea unei infracțiuni și nu o denunță la timp – condiția disculpării este denunțarea, faptul de a spune la timp adevărul și de a nu ascunde nimic din ceea ce s-ar putea dovedi a fi tăinuire penală.

3. În fine, reamintesc ceea ce spuneam în postarea anterioară: în procesele de contencios administrativ în care se cer și despăgubiri materiale (de exemplu, pentru falimentarea afacerii) sau morale (de exemplu, pentru decesul unui apropiat care nu a putut fi salvat, neavând acces în spitalele blocate din ordinul lui Arafat), art. 16 din Legea nr.554/2004 permite chemarea în judecată a demnitarului, a tehnocratului sau a birocratului care a comis actul normativ anulat, pentru a răspunde solidar cu statul pentru toate acele daune, fată de toți cei păgubiți. Și mai interesant este că legea îi permite celui care poate demonstra că doar a pus în aplicare niște ordine să îl cheme în garanție pe cel care a dat ordinul. De aici ar putea rezulta stoparea fărădelegii și garanția sigură că experimentele sanitare, sociologice și psihologice la care am fost supuși în ultimii doi ani nu se vor mai repeta. Hai Liberare!