„Proiectul axei Berlin – Moscova, cea mai toxică şi învechită alianţă de pe continent, este prin finalizarea conductei de alimentare cu gaz rusesc prin sămsării nemţeşti o sfidare colosală la siguranţa şi securitatea Europei. Polonia, Marea Britanie şi în primul rând Ucraina au sesizat rolul duplicitar al Germaniei în conflictul ruso-ucrainean. A considera siguranţa continentului doar o sarcină a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), solicitând un răspuns militar la orice agresiune în Ucraina, pe fondul unei noi împărţiri a Europei după o agendă ruso-germană, nu poate asigura pacea pe continent”, punctează analistul Radu Golban într-un articol pentru Cotidianul.ro.

„Gazoductul Molotov-Ribbentrop prin Marea Baltică face Ucraina dispensabilă pentru siguranţa aprovizionării cu gaz a Europei. Firesc, aşadar, Berlinul să joace la două capete, ştiindu-se în siguranţă, indiferent de tensiunile din Ucraina. Ar rezolva comunitarizarea, deci trecerea sub control si administrare UE, a gazoductului problema din Ucraina?” se întreabă  economistul care a descoperit și divulgat scandaloasa datorie istorică a Germaniei față de România.

Tocmai un astfel de instrument a stat la baza procesului de construcție europeană, amintește Golban: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) prevedea coordonarea investiţiilor, controlul preţurilor, organizarea producţiei, dar şi respectarea normelor sociale sau a concurenţei neloiale, constituind un real garant pentru pace. „A fost răspunsul unor vizionari la egoismul naţional, de care Germania dă astăzi dovadă”, scrie analistul. „Chiar un membru fondator al proiectului de pace european, un stat care a început două războaie mondiale, care a avut mereu o agendă de destrămare a statelor suverane de pe continent încalcă grosolan un principiu fundamental al modelului de integrare din Europa?” constată Golban. Este lesne de înţeles că și Austria, „o piticanie cu veleităţi coloniale”, are „apetit la gaz rusesc, sperând să tranziteze gazul pompat prin Baltică la nemţi, mai departe la periferia pauperizată a continentului”, adaugă economistul.

Includerea gazului pe lângă cărbune în Tratatul de organizare şi funcţionare a Uniunii Europene, în care a fost încorporat şi tratatul CECO, ar fi soluţia ideală. Confiscarea jucăriei egoiste ruso-germane ar permite Bruxelles-ului în cadru CECOG (şi gaze) ca aprovizionarea cu gaz rusesc să fie realizată la cote egale prin Marea Baltică sau Ucraina. Este de preferat un venit la bugetul de la Kiev decât o rentă germană din sămsăritul cu gaz rusesc. (…) Totodată o comunitarizare a gazului în UE ar asigura preţuri egale pentru energie în Europa, limitând Germaniei posibilitatea de a acutiza procesul de dezindustrializare a continentului prin scumpirea costurilor energiei. Inflaţionarea energiei prin costuri diferite în statele membre ale UE are efectul similar al banului de ocupaţie din Primul Război Mondial, care a permis Germaniei un expansionism militar pe spinarea Europei. Promotorul integrării Europei trebuie să fie readus la propriile principii, pentru a nu fi nevoiţi să-i numărăm Reichurile, cu unu, doi, trei şi patru, precum numărăm puţinii parai rămaşi în buzunar. Un astfel de mecanism precis nu ar determina Moscova să trimită în loc de soldaţi, o garnitură de tren cu flori la Kiev, dar nici nu ar coîntreţine tensiuni în Europa, ştiind că, rămasă fără valută, tensiuni sociale interne ar şubrezi propria oligarhie, cu efecte mult mai grave pentru securitatea ei, decât trupe NATO în state vecine”, conchide economistul român Radu Golban.