„Avem nevoie să căutăm, oameni buni, un Ion Mihalache printre politicienii de astăzi. Și un partid creștin democrat adevărat. Care să ne vorbească mai puțin despre reziliență și despre războaie și mai mult despre România reală, codașă în statistici și îngropată în injustiție”, scrie analistul Petrișor Peiu într-un articol pentru spotmedia.ro.

„În perioada comunistă, Ion Mihalache a fost cea mai greu digerabilă personalitate a lumii „burgheze”. Pentru că istoria oficială nu prea avea cum să admită faptul că un om care nu venea din lumea marxist-leninistă construise o platformă politică dedicată ridicării populației rurale sărace. Mai mult, spre disperarea comuniștilor, Mihalache construise un model de succes al unei cooperative agricole și intrase în conștiința publică pentru generozitatea cu care a integrat în civilizația secolului XX lumea rurală românească. Cu zeci de ani înaintea comuniștilor, cineva inventase un model care funcționa pentru ieșirea din sărăcie și pentru prosperitate generalizată: școli bune destinate copiilor țăranilor săraci, cooperative în care se făcea agricultură intensivă, pe suprafețe optime, valorificarea prin procesare a producției – totul era un coșmar propagandistic pentru comuniști. Era greu, dacă nu imposibil, pentru comuniști să ocolească personalitatea lui Mihalache, un politician din odioasele „partide burgheze”, care își devotase viața și cariera dreptății sociale. În plus, Mihalache mai făcea toate astea din rațiuni creștine: credința îl motiva și reprezenta imboldul acțiunilor sale.

La fel de greu a fost și pentru România de după 1990 să recupereze personalitatea lui Mihalache.(…) De fapt istoricii fug de un model de care fug și politicienii, de omul care a spus că România din 1918 era profund nedreaptă cu majoritatea românilor și că menirea politicienilor este să șteargă diferențele, să reducă decalajele și să aducă prosperitate și civilizație și în casele celor umili, care nu se născuseră în conace maiestoase. De fapt, discursul lui Mihalache era cam așa: „Majoritatea românilor sunt săraci! Hai să facem ceva pentru ei, hai să le dăm acces la școli bune, hai să îi învățăm să nu se oprească la cultivarea pământului, ci să producă bunuri cu valoare adăugată mai mare. Și să facem aceste lucruri, pentru că suntem creștini și pentru că principala îndatorire a unui creștin este să-și iubească aproapele!” (…) Dacă am fi avut astăzi un Ion Mihalache în politica noastră, un creștin-democrat adevărat, acesta ar fi venit cu cel mai important program de dezvoltare al țării: programul Toți copiii României merg la o școală adevărată!” mai scrie Petrișor Peiu, pentru ca apoi să conchidă: „Până la urmă, în 1920, într-o țară sărăcită de război și de cheltuiele de unificare, Mihalache a găsit de unde să dea câte 100 de hectare fiecărei școli agricole, iar România din 2022, după aproape 80 de la ultimul război, după 15 ani de UE, nu găsește bani pentru rechizite, hrană și îmbrăcăminte și pentru profesori adevărați în toate școlile țării?”