„Războiul din Ucraina nu se apropie de încetarea focului ci de sfîrșitul iluziilor… Dacă mai era nevoie de o demonstrație, aflăm (probabil inutil) încă o dată: istoria călăuzită de oamenii care nu îi înțeleg puterea, înaintează prost și se întoarce pentru a-și izgoni dresorul”, scrie Traian Ungureanu pe blogul său Antimaterie. „Nu, sancțiunile n-au pus Rusia la pămînt. Da, într-o inversiune bine ascunsă de euro-triumfalism, sancțiunile au îmbogățit Rusia (excedent bugetar de 4 ori mai mare decît anul trecut) și au lovit în masă consumatorii occidentali (cum se numesc supușii guvernelor luminate ale Europei)”, punctează analistul într-un articol al cărui titlu vorbește de la sine: Refuz de internare. 

Citește și: Două luni, trei zile și o concluzie: e mondial

„Trist, bilanțul ucrainian nu vorbește, de fapt, de o victorie rusă, deși Ucraina va înceta să fie un stat funcțional pentru încă o generație. Bilanțul vorbește de eșecul stupid al celei mai dotate, promovate și reputate fabricații mental-politice vreodată cunoscută: ideologia post-democratică a democrației. Să notăm, mai întîi, repudierea răspunderii.(…) Principala funcție mentală a noii democrații post-democratice e arta exportului fraudulos, întemeiată pe ceva ce se numește, rece și criminal, ”outsourcing”. Ne facem producția industrială cu mîna de lucru a Chinei și războaiele cu carnea de tun din Ucraina”, scrie Traian Ungureanu, constatând că replierea în auto-cenzură e sigura reacție rămasă la îndemâna adepților acestui curent.

„Un exemplu istoric binecunoscut poate lumina ediția cea mai recentă a dilemei. Să comparăm două momente istorice, folosind logica cerută, azi, de imperativul moral pro-democratic ucrainian: situația România 1940 și situația România 2022. Contradicțiile și auto-cenzura devin evidente.

**Logica lui 2022 spune că sintem obligați la anti-rusism pentru că Rusia a invadat Ucraina – un stat suveran. Unde ne duce acest raționament, strămutat în 1940? A fost normal și moral ca România să se alieze cu Germania nazistă, după ce o invazie sovietică a anexat o parte a statului suveran român? Logica folosită în 2022 spune că da. Numai că aceiași oameni care fac acum o obligație din poziția anti-rusă și pro-americană, trebuie să condamne cu oroare reacția României la atacul sovietic neprovocat din 1940. Așa o cere eticheta publică și așa o cer valorile care ne fac astăzi partizanii suveranității democratice. Dar ce trebuia, după părerea militantului din 2022, să facă România anilor 1940-41? Poate cedarea și poziția de stat neutru-tampon? Dar asta e exact ce anatema în mintea falangei pro-Ucraina 2022.

Obiecția de principiu în fața paralelismului 1940-2022 e previzibilă: America nu e Germania nazistă și a te alia cu America e cu totul altceva decît a lupta alături de naziști. Exact! Și la fel de exact e că, după 1941, America s-a aliat cu un stat extremist și genocidal: URSS. Statul care anihilase, doar în Ucraina, 3 pînă la 5 milioane de oameni și a surclasat hecatomba nazistă. Statul care a trimis Europa de Est într-o sclavie de 45 de ani. Și atunci?

Și atunci, singura cale de ieșire la îndemîna entuziastului care absoarbe morala neo-liberală a lui 2022 e auto-cenzura. Ca bun militant pro-liberal, el va trebui să repudieze fără ezitare și omisiuni un capitol al istoriei naționale. În acest caz, înstrăinarea militantului civic de propria istorie și cultură națională e completă. Auto-cenzura e ermetică pentru că stă pe refuzul de a discuta și presează spre anularea trecutului. Așa arată rezultatul final al angajamentului orb în discursul și în valorile prescrise de progresismul-liberal” explică analistul.

„E absurd, radical și criminal: lumea ideologică a occidentului a trecut metodic în practică religioasă și emite, din spatele unei combinații arbitrare de știință și superstiție, edictele cele mai străine de natura umană.(…) Chiar trebuie să ne declaram, ritual și în masă, cretini? De unde această obligație sectară la atîta orbire gregară? Nu e vorba, aici, doar de un tic nervos penibil ci de o manie colectivă care reproduce adîncirea în fanatism, pe urmele psiho-patologiei lui Stalin, Mao și Ceaușescu. Nebunia a devenit un drept și o îndatorire cetățenească. E ceva bolnav si trucat in aceasta unanimitate forțata și surîzatoare.

Citește și: „Priviți, noua față a istoriei”!

Ceva? Totul! Avalanșa binelui are o cuprindere și o exactitate fioroasă, de viață normată în lagăr. Ipocrizia fierbinte și reeducarea din rădăcini pregătesc o perversiune pe care o vom plăti scump, prin degradarea și descalificarea ființei umane. În timp ce regizorii acestei platforme apocalpitice vor aduna puteri totale, ființa umană va uita să trăiască și nu va mai înțelege ce caută în lume.(…) Ospiciul e cuprinzător iar ambiția proiectantului nu are margini. Față de toate acestea, un singur răspuns: refuz de internare”, conchide Traian Ungureanu în articolul pe care îl puteți citi integral AICI.