Autor: Claudiu Răducu

Care este ziua Banatului? Sau a Banatului cui?

Se trâmbițează ca zi a Banatului eliberarea de otomani sau înfrângerea maghiarilor și preluarea Banatului de către austrieci, dar aproape intenționat se evită amintirea eliberării Banatului de către armata română în 9 mai 1919 de autoritatea alogenilor, care vremelnic l-au cotropit și condus în defavoarea poporului român autohton.

Nu sunt chiar atât de austriac când e vorba de Banat. Binele făcut de ei Banatului nu îi prea include pe români și oricât de european și civilizat aș fi, sunt în primul rând român și ortodox, ceea ce lor mereu nu le-a prea plăcut și nu discut acum de ce. Din câte am realizat, studiind scriptele istorice, am văzut că otomanii nu au fost atât de nocivi la adresa românilor cât „eliberatorii de turci” (si de români). Nu știu dacă civismul lor, atât de mult trâmbițat, poate fi spălat de șovinismul la adresa românilor. Suntem îndemnați mereu să admitem și să admirăm ceea ce ei au clădit însă ni se ascunde ceea ce ei au dărâmat, adică edificiile civilizatiei autohtone. Mă întreb câteodată cum ar fi arătat Timișoara românească cea dărâmată de Claudiu de Mercy sub comanda lui Eugeniu de Savoya „eliberatorul” și înlocuirea ei cu edificii finanțate de alogeni după ce românilor li s-a interzis prezența în cetate până în 1919. Știați că pe vremea otomanilor gărzile locale și reprezentanții autorității locale erau preponderent români, nu austrieci, sârbi sau unguri?

Citește și: Istorii de octombrie la pahare de „tulburel”

Așadar, este discutabil dacă Banatul a fost ajutat la eliberarea de turci sau, defapt, majoritar este vorba de interesele austriece mai mult decât cele ale poporului autohton. Sau ale sârbilor care au acceptat vasalitatea fata de austroungari, cu condiția să li se dea drept de preempțiune asupra teritoriului bănățan pe care l-au slavizat cât au putut. Când primul preot român din Banat a îndrăznit să slujească în română, a fost spânzurat de clopotniță de către sârbi…

Citește și: Banatul și uriașa „Mică Unire”

Deci, de la înfrângerea turcilor și până în 1919, tot alții au beneficiat de „eliberarea Banatului”. Cea mai bună zi din istoria Banatului este 9 mai 1919, când armata română a recuperat autoritatea administrativă a Banatului.

Citește și: Banatul și Marea Unire

Știu că unora le stă în gât adevărul și ar vrea cu orice preț să fabrice un alt „adevar”, însă nu pot șterge Adevărul. Când cineva îți dărâmă casa și te izgonește și de pe pământul tău… nu știu dacă ai pentru ce să îi mulțumești! Sigur că poți admira arhitectonic sau civic ceea ce ei au construit, însă nu ai de ce să le mulțumești, mai ales că acum ei vor restituirea acelor edificii. Care oricum nu ajungeau ca despăgubire pentru cotropirile din trecut și pentru ceea ce au făcut împotriva poporului român.

Citește și: Ținutul și rolul uitat al Banatului

Fiecare este liber să aleagă propria modalitate de raportare la adevăr, însă Adevărul cu A mare oricum triumfă întotdeauna, indiferent de artificiile politic-corecte impuse amoral de unii care încă visează dominioane!

Foto: Sărbătorirea zilei de 10 Mai, 1920, la Timișoara- pictură de Ferenczy Jozsef