Marele nostru poet făcea parte în 1868 ca sufleur, copist de roluri şi secretar particular al directorului (şi poate ca actor, la nevoie, în roluri secundare, având în vedere memoria sa excepţională şi componenţa restrânsă ca număr a ansamblului), din trupa de teatru condusă de Pascaly ce ajunge la Timișoara, în cadrul unui turneu în părțile românești aflate sub ocupația imperiului austro-ungar. Revistele timpului consemnează generos evenimentul. Turneul a străbătut, până în septembrie,  şase oraşe: Braşov (17 mai -15 iunie), Sibiu (18 -29 iunie), Lugoj (4-26 iulie), Timişoara (28 iulie – 31 iulie), Arad (1 august-27 august) și Oraviţa (31 august). Ziarul sibian “Hermannstadter Zeitung” din 18 iunie va publica şi lista membrilor ansamblului: damele Catinca Dimitrescu, Maria Vasilescu, Matilda Pascaly, Maria Gestianu şi domnii Ioan Săpeanu, Mihali Pascaly, Ion Gestianu, Victor Fraiwald, Mihai Eminescu, Petre Velescu, Simion Bălănescu.

La Timişoara trupa a stat o săptămână şi a prezentat trei spectacole: 28, 30 şi 31 iulie. Ciclul a fost deschis cu spectacolul „Ştrengarul din Paris”, în care Mihail Pascaly şi Matilda Pascaly au avut rolurile principale. la primul spectacol „după finea actului întâi s-a împărţit între public următoarea poezie scrisă de junele poet Iulian Grozescu: Timişoara cea bătrână / Pare c-a întinerit / Căci azi Talia română / Prima dată a sosit / A sosit să ne vestească / Că aşa vom mai trăi / Limba dulce românească / Dac-am şti-o a iubi”.

Problema limbii române era un obiectiv de seamă în lupta naţională, care însufleţea tineretul şi intelectualitatea timpului. „Sala arhiplină, care a adus spectatori din împrejurimi sau chiar localnici mai îndepărtaţi, a primit manifestaţia cu multă căldură şi a răsplătit pe reprezentanţi cu ovaţii repetate şi însufleţite”. A doua zi, miercuri 29 iulie, era zi liberă între spectacole. Iulian Grozescu, ce locuia în cartierul Fabric, la vărul său primar, învăţătorul Traian Lungu, îi duce acolo pe actorii bucureşteni, într-o întâlnire culturală la care a participat protipendada urbei.

Viitoarea scriitoare Emilia Lungu-Puhallo, fiica învăţătorului Traian Lungu, atunci o domnişoară de 15 ani ce cocheta cu poezia, a fost fascinată că l-a cunoscut pe poet, în cartierul Fabric: „pe atunci, timişorenii vedeau în tânărul poet Eminescu, al cărui nume îl cunoşteau deja din revista „Familia”(…) pe fratele român de dincolo de Carpaţi, care le aducea, prin versuri şi prin farmecul cuvintelor sale, solia frumuseţii şi a sentimentelor ce legau pe fiii aceluiaşi popor”.

Actorii sunt cazaţi pe la diverse personalităţi înstărite ale oraşului ori intelectuali mai de seamă. În casa unei astfel de gazde (pesemne casa învăţătorului T. Lungu), Matilda Pascaly va deveni mamă. În Arhiva parohiei Fabric, într-un registru de stare civilă, în „Protocolulu botezaţiloru”, e trecut cu data naşterii 18 iulie 1868, stil vechi (30 iulie, stil nou), Andrei Claudiu Pascaly, iar la rubrica naşilor e trecut Andreiu Mocioni de Foeni, baron, unul dintre cei mai înstăriţi oameni ai Banatului, cunoscut pentru actele filantropice întru sprijinirea elementului românesc.

În a doua reprezentaţie, joi 30 iulie, fără primadona Matilda Pascaly, s-a jucat „Frica e din rai”, o comedie cu cântece ale lui Pascaly. O ştire din „Familia” anunţă că familia Pascaly „tocmai în cetatea Timişorii s-a mai înmulţit cu un membru”. În 31 iulie e al treilea spectacol, cu piesele „Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni” de D. Bolintineanu şi „Doi profesori procopsiţi”. După ultimul spectacol s-a oferit actorilor o cină în parcul oraşului (azi Parcul Poporului), la care „toţi au luat parte şi pe lângă ei încă veni 50 de persoane”. De aici, trupa va ajunge la Arad, la 1 august. Eminescu îl cunoaşte pe Iosif Vulcan, aflat printre spectatori și îi încredinţează poezia „Amorul unei marmore”…

Autor: Nicolae Uszkai