Rar vei găsi un mesaj mai comunist, de-a lungul anilor scurși de la Revoluție. Disperată că steaua progresiștilor de rit neo-marxist pierde din strălucire și nici zâmbetul candid al neamțului importat pentru bătălia Timișoarei nu strânge buline roșii de ajuns, plenara de regizori se face „Front al Salvării” și cheamă la întovărășire întru lupta de clasă.

Cum mijloacele sunt fixe, ca la manualul bolșevic, iese un manifest de toată stima și mândria: „Semnatarii prezentului mesaj nu sunt membri de partid și nu acționează în numele intereselor de partid… e necesar să concentrăm toate voturile pentru o Timișoară europeană și modernă spre un singur candidat. Orice vot pierdut e un vot pentru menținerea stării de fapt din prezent… Îndemnăm timișorenii să participe la acest elan de schimbare, mândrie și ambiție locală și să se alăture efortului depus de Dominic Fritz și echipa lui pentru câștigarea alegerilor locale în Timișoara.”

Citește și: Demisie zdruncinătoare la vârful USR

E un text de propagandă electorală scos la pescuit de semnături în mediul virtual, am pus deasupra link activ. Nu-i lipsește mai nimic din „farmecul” manifestelor comuniste de altădată: chemarea la lupta comună e acolo, „înaltele idealuri” sunt și ele, inventarea inamicului comun și demonizarea lui, implicită e și celebra emanație „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Limbajul de lemn tronează, rafinat cu migală nemțească până la eliminarea unor cuvinte-cheie care ar putea face vreo legătură prea directă cu șenilele de pe care ne-a invadat cândva. Deh…direcția din care vine e diferită, și nici tancurile nu se mai poartă…

Hipnoza e indusă cu niște zeci de semnături bine ticluite și completate, pas cu pas, de „unii dintre noi cu o îndelungată activitate civică”… E clar: suntem un fel de nemți, vitregiți de traiul „ca-n Germania” doar fiindcă nu alegem un importat din rândul stângii politice germane. Iar cine nu-i cu neamțul, nici ca timișorean nu e acceptat, alles klar, fraierilor?!

Celor care se laudă în comunistoidul manifest cu promovarea „Proclamației de la Timișoara”, le amintesc câteva fragmente: „… Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, dezinformarea… să fie practicate în văzul lumii…nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara…Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uşor terorii.” Cât despre Punctul 8… ce să mai spui, când după trei decenii de la îngenuncherea comunismului pe Bega, rotițele subversive merg ca unse pentru a-l face primar al urbei pe un internaționalist de stânga parașutat printre noi, folosind ca pretext chiar „spiritul Timișoarei”?

Citește și: Putem să învingem din nou comunismul?

În rest, mă amuz amar și mă întreb: oare cât mai durează până când slugile de serviciu vor înlocui celebrul slogan „Stalin și poporul rus/ Libertate ne-au adus”  și vor defila vesel cu un eventual (mult mai fain, nu-i așa?) „Fritz și cu ai lui germani/ Ne-au dat jos de prin castani”?!