„Avem de a face cu o erodare programatică a încrederii în rostul educației, lucru care va asigura consolidarea statutului României de reprezentantă a periferiilor Lumii a Treia în marginea UE”, susține Mircea Platon, redactor-șef al revistei Convorbiri literare, autor al unei cărți teribile despre învățămîntul de la noi- Deșcolarizarea României. „Este procesul în urma căruia profesorul devine un „facilitator“, manualele ajung „alternative“, învățarea se face „prin joc“ și centrul de greutate al școlii se mută pe calculatoare și online (nu în situații de criză, ca acum, ci permanent)”, explică autorul într-un interviu pentru Cațavencii. 

„Este metoda prin care am ajuns să avem 45% din elevi analfabeți funcțional și care a contribuit, după cum o arăta un recent studiu german, la atingerea celui mai scăzut nivel de IQ al românilor de la perioada imediat postbelică încoace. Deșcolarizarea a debutat la începutul anilor 1990, după ce învățămîntul românesc fusese deja epurat de însemnele, sloganurile și adaosurile ideologice comuniste, și a constat în abandonarea modelului haretian, model clasic, european, de bună extracție franco-germană, model care se organicizase în România, asigurînd buna pregătire a elitelor și mobilitatea socială a românilor săraci, dar inteligenți și muncitori. În locul acestui model, s-a trecut la un altul, bazat pe cicluri nesfîrșite de reforme structurale: ale programelor, ale planurilor-cadru, ale manualelor, ale metodelor de a trece dintr-un ciclu școlar în altul, ale metodelor de predare și examinare”, susține Mircea Platon.

Copiii sunt, astfel, pregătiți pentru „export”, în timp ce „bateria financiară” improvizată duce la căpușarea cu succes a sistemului de educație încă de acasă: „După cum am precizat, acesta este chiar scopul învățămîntului de astăzi. Pe cei analfabeți funcțional îi absoarbe piața muncii globale pe ogoarele de sparanghel și căpșuni. E o piață a muncii, de jos, foarte aglomerată și deci prost plătită. Pe de altă parte, părinții care pot investesc masiv în pregătirea privată a copiilor pentru ca aceștia să-și poată „urma visul în afară“. Învățămîntul e, neoficial, semiprivatizat și a încetat în bună măsură să mai funcționeze ca educator al elitelor naționale și ca motor al ascensiunii sociale.(…) Ni se trage de la activitățile diverselor lobby-uri, care au vrut să transforme și sistemul de educație din România în baterie financiară. Sistemul de învățămînt clasic nu putea fi căpușat cu aceeași ușurință ca sistemul acesta experimental, alternativ. Era un sistem care funcționa cu resurse puține, frugal. Noul sistem de educație este o baterie pentru furnizorii de manuale, de expertiză, de soft-uri, de diverse campanii de sensibilizare, informare și îndoctrinare. E Circus Globo”, mai spune Mircea Platon în interviul pentru Cațavencii.