Hai, c-a ieșit mișto și campania asta. Fix ca o ecranizare de Kusturica, după texte de Caragiale, făcută la casa de producție GestapoFilm și distribuită de NewOrderEntertainment.

Evident că te umflă râsu-plânsul când vezi ditai șeful călărind demiurgic un pupitru pe sub Arcul de Triumf. Singur, într-un cadru ce-ți lăsa mai degrabă impresia de capitulare, ca să ne zică vorbe de duh de Ziua Națională, după ce-și înnobilase șapte colonei din oștirea STS la rang de general, și cu  directorul, opt. E dârză lupta, crud dușmanul: într-altă bătălie, de prin Moldova, nu s-a sfiit să tragă tranșee prin ciozvârta aia de autostradă, deși panglica victoriei era gata-pregătită! Iar în ambuscada de la CSM, inamicii victoriei finale au îndrăznit chiar să-i pună întrebări! Evident că de la înălțimea sa i-a lovit necruțător cu jetul, așa cum face și cu Constituția cea care îi dă numai rol de mediator. În rest, în tabăra liberalilor toată suflarea e pregătită de izbândă, de la cea mai drăgălașă beizadea, până la ultimul pesedist importat: chiar și piețele s-au deschis! Să crape de oftică și dușmanii ăia tupeiști ce mai bagă de seamă că particula „național” atârnă cam de multă vreme degeaba în denumirea partidului!

Cu așa oaste de neînvins, cum să nu dai tu ultima dovadă că ai fost trântit ca partid la apel de bocanci, ca să curgă Internaționala pe mai multe voci și boxe, de dragul efectului de „surround system”? Și cum să nu anunți tu, făcător de front al salvării2.0, că vei vota cu liberalii? Stai liniștit, Nicușor, că de năucit nu i-ai năucit decât pe o parte dintre naivii care chiar credeau că duc o luptă curată, spre binele țării. O altă parte e atât de talibanizată că nu o poate opri nimic din ura ce-o mână, iar unii par să nu fi depășit momentul înțelegerii unor noțiuni elementare. Cum e și cazul unui june ajuns vice în cea mai mare primărie din Banat, care se întreba pe când lua avânt politic dacă „vrem să trăim într-o națiune sau într-o democrație”, de parcă cele două ar fi antagonice. În rest…ăia șmecheri se descurcă: unii cu sacii deja puși în căruță, alții cu ce-o mai pica duminică sau cu replierea!

După ce-a făcut o haioasă demonstrație despre cum poți fi călcat în picioare, deși dispui patru ani de rezultatul zdrobitor al ultimului vot pentru Parlament, PSD intră în alegeri și va ieși din ele ca un partid gata înfrânt, chiar dacă va obține cel puțin locul doi. Lepădarea de suveraniști s-a cam încheiat, defilarea se face sub „apostolii” pandemiei, faptele au contrazis prea ferm discursurile din campanie, ca să mai poți lua în serios altă ipostază decât cea a tutunului de mestecat pitit la cingătoarea prezidențială. Ceata lui Ponta și Tăriceanu s-a prins cam târzior că de la un partid numit „Pro-România” ar suna mai bine mesajele și proiectele pro-România, decât cele globaliste, dar poate pupă la limită Parlamentul. Iar UDMR-ul e constanta cea mai constantă a politicii românești: ar lua peste 5% și dacă ungurii ar reprezenta sub 0,5% din populație, că așa-i safteaua.

Lăsând gluma la o parte, adevărata bătălie se va da duminică dincolo de tragicomedia descrisă mai sus. Și în urma ei vom constata dacă prin furcile sistemului mai pot trece spre Parlament apărători devotați ai Constituției. Care, printre libertățile prevăzute (și deja atentate), încă ne ține România ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Știu că nu sună fain, dar la ce cacealma asistăm pe rapid-înainte în aceste vremuri, mă tem că pe aici e miza. Gândește bine și fă ca atare, cititorule: vezi cui și de ce îi dai bețișorul de Moș Nicolae, anul ăsta!