Erau 5 grade ieri dimineață în clasa lui fiu-miu, și tot atâtea dincolo de perete, la fiică-mea. Prin oraș, două școli au anunțat că trec în online din motive de agent termic pus pe jucat scunsa, iar în apartamente se dârdâie ca pe vremuri. Între timp: șantiere încă în lucru pe la țevăraie, rezerve de combustibil…mai mult lipsă, datoria aia de peste o sută de milioane de lei făcută cu seninătate încă atârnă, cu toate efectele ei în lanț și iarna… vine! Germanul sub bagheta căruia s-au strâns toate aceste minuni are, însă, timp: a plimbat niște goști de pe la Banca Mondială prin oraș, a arătat cu deștu` către București, cum că ar fi cazul să bage niște bani pentru a-i trece pe timișoreni iarna (?!) și apoi ne-a încântat cu fotografia micuței timișorence adusă pe lume de soția-i chinezoaică. Deh… germanu-i foarte tacticos: salutăm primul cetățean român din familie!

La București, alt german: fiindcă afurisitele alea de plăci tectonice sunt prea nărăvașe, nu înțeleg să se așeze la ordin, e nevoie de timp. Și tactică: după ce a întârziat aproape o săptămână consultarea cu partidele pentru desemnarea noului premier, iepurașul scos din joben mai asigură 10-14 zile de bâjbâială, chiar dacă țara arde. După care, cel mai probabil va relua procedura, dublând timpii de așteptare. Ăsta-i băiatul ăla care, după șapte ani la vârful statului, arată cu deștu` către alții în timp ce acuză statul pe care îl conduce că este unul „eșuat”. În rest, golf să fie! Și cât mai multe vizite prin străinătățuri. Că, deh… germanu-i prea tacticos ca să fie de vină pentru ceva!

Dar… să dăm cuvântul maeștrilor. „Germanu-i foarte tacticos”, Mihai Eminescu, după Hoffmann von Fallersleben:

„Neamţul cercetează lucrul tacticos, pe dos, pe faţă.

La surtuc de are pată el chemia o învaţă.

Ani întregi mereu citeşte spre a şti cum se cuvine,

Cu ce chip din cit şi lână iese petele mai bine.

Dar când ştie toate celea cu ce scop le ştie toate?

Când surtucul cu pricina e o zdreanţă fără coate!”