„Klaus Iohannis, cu cea mai înaltă poziție dintre toți cei vehiculați, e singurul care tace mîlc pe subiect, deși de maximă importanță. Așa cum a tăcut și în vara anului trecut, cînd numele său a fost vehiculat pentru prima oară… De ce nu dezminte Iohannis numirea la șefia NATO?” se întreabă jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob într-un articol publicat pe Inpolitics.ro.

„Comentatorii interni ai scenariului au marșat, în general, pe marea reușită a lui Iohannis, dacă povestea va deveni realitate, ba chiar pe onoarea neasemuită pe care ar avea-o România într-o asemenea eventualitate. În fapt, noi am spune contrariul: acceptînd un asemenea post, Iohannis ar da o cumplită lovitură de imagine țării noastre în lume. (…) Mesajul său ar fi de abandonare a întregului popor, nu doar a a celor care l-au votat. De ”tranzacționare” a țării ca la bursă: vinzi niște acțiuni ca să cumperi altele, mai lucioase. Ar stabili și ”paritatea” România-Occident: un președinte de țară în exercițiul funcției egal cu un înalt funcționar într-un organism euro-atlantic”, scrie jurnalistul.

Reamintim că Deutsche Welle, DPA și Reuters dădeau săptămâna trecută „șfară” în lume că pe lista scurtă a succesorilor actualului secretar general Jens Stoltenberg, care va părăsi funcția în septembrie, s-ar afla fostul premier britanic Theresa May, fostul comisar european Federica Mogherini, premierul olandez Mark Rutte, cel estonian, Kaja Kallas și președintele Klaus Iohannis. Rutte și Kallas au reacționat public, dând de înțeles că nu-și vor părăsi funcțiile, iar celelalte două personalități de pe listă sunt „libere de contract”.

„Explicația, probabil, e foarte simplă: monarhul din fruntea României, cel mult prea dispărut, visează cu ochii deschiși la ziua cînd va da țării un șut în fund și se va cocoța într-o funcție mult mai vizibilă mondial, chiar dacă una mai degrabă onorifică”, conchide Bogdan Tiberiu Iacob. Între timp, mediul virtual a fost inundat de reacții ale românilor care merg de la ironie fină până la întrebări de calibru, care probabil vor rămâne fără răspuns: a tocat România zeci de miliarde de euro pe armament, pentru a ajunge șef la NATO un personaj supra-galonat de germanici?

Citește și: Otto cel Mare strălucește la Cotroceni