„În mod paradoxal, o victorie a Ucrainei în acest război va fi o provocare la fel de mare pentru Vest și UE ca și înfrângerea în acest conflict armat”, scrie în primul său articol pentru Libertatea jurnalistul român din Cernăuți Marin Gherman. În vârstă de 35 de ani, ziaristul s-a refugiat în România împreună cu soția și cei doi copii și debutează în presa noastră centrală cu un tulburător articol-radiografie: „Adevărul despre Ucraina este mult mai complicat și uneori neplăcut de auzit”, susține Gherman.

„Dacă războiul nu se producea în 2022, Moscova pierdea aproape orice șansă de a prelua controlul asupra Ucrainei pe căi non-militare. În ultimii ani, tot mai mulți rusofoni, altădată atașați conceptelor Moscovei, au început să fie loiali Kievului, pentru că acesta le oferea posibilități de a călători fără vize în UE, pentru că se producea o apropiere de lumea civilizată… E un lucru mai puțin cunoscut în afara Ucrainei, dar în ultimii ani au început să fie construite drumuri, poduri, case, școli, proiect cunoscut ca „Marea Construcție” a președintelui Zelenski. Și, de asemenea, e puțin cunoscut în afara țării și nerecunoscut în interior, că televiziunile centrale și locale s-au cam aliniat la narațiunile oficiale ale puterilor statului. (…) Din 2014 ucrainenii au fost obișnuiți cu ideea că „fratele lor mai mare” este în realitate un dușman. Orice altă narațiune a fost diminuată, iar statul a folosit și coerciția. Posturile de televiziune care erau controlate de Kremlin și povesteau publicului că Occidentul este dușman au fost închise de autorități… Rețelele de socializare rusești au fost blocate în 2015, numărul de școli cu predare în limba rusă s-a redus considerabil în urma adoptării Legii Educației”, povestește Marin Gherman.

„Dacă Putin își duce visul încețoșat până la capăt, luptele de partizani, confruntarea cu civilii vor transforma regiunile ucrainene într-un nou Afganistan, cu rebeli înarmați care vor lupta și aștepta cu nerăbdare retragerea regimului de ocupație… Marți, 8 martie 2022, președintele Volodimir Zelenski a ținut un discurs istoric în fața membrilor Parlamentului britanic. Pentru cei mai puțini familiarizați cu etosul cotidian al Ucrainei, încheierea sa, „Slavă marii Ucraine! Slavă Marii Britanii!”, a părut un efect de oratorie. A multiplicat cuvântul „Great” ca să dea mai multă forță. Dar mai e ceva.  Ca cetățean ucrainean de 35 de ani și jurnalist de limbă română de 14 ani, am regăsit în invocarea „Marii Ucraine” și alte sensuri. Un președinte validat global, prin propriul curaj și printr-un PR accelerat de război, dă glas unei mândrii naționale exacerbate, din care pot apărea multe de acum încolo”, punctează jurnalistul din Cernăuți.

„Cu mare probabilitate, vom avea de-a face cu o societate radicalizată, care, simțind gustul biruinței poate deveni periculoasă în propriile tentații. Se cere deja, în diverse medii, pedepsirea fețelor bisericești din Patriarhia Moscovei, care slujesc în Ucraina… De asemenea, ar putea avea loc o răzbunare a maselor populare cu răni de război nevindecate asupra minorităților care, chipurile, nu au fost alături de poporul ucrainean… Acuzațiile că „românii nu au luptat în Donbas” au existat și înainte. Elementul minoritar, non-ucrainean, va avea din nou de suferit, dacă nu va exista un echilibru… Statul ucrainean distrus cu o cruzime inumană de Vladimir Putin nu numai că va solicita sprijinul UE, dar va considera că este o obligație a Bruxelles-ului să sprijine financiar refacerea Ucrainei. Societatea radicalizată va cere bani europeni, dar va respinge toate cerințele UE care nu vor coincide cu propriile viziuni naționaliste care au cimentat rezistența în fața Rusiei. Iar acest lucru e valabil și pentru relația cu SUA, care au insistat pe drepturile omului în relația cu țările ex-sovietice.(…) UE a intrat în acest labirint ucrainean din care ar putea să iasă consolidată sau din care nu va reuși să iasă niciodată”, concluzionează Marin Gherman în primul său articol pentru Libertatea.