Autor: George Damian

Maia Sandu i-a dat o diplomă de onoare veteranului de război Ioil Lupașco din satul Slobozia-Dușca cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Deși nu se spune asta clar, din informațiile furnizate în comunicat reiese că este vorba de un veteran al Armatei Roșii – născut în 1922, a participat la Al Doilea Război Mondial între anii 1942-1946, decorațiile pe care le poartă veteranul în fotografii sunt în mod clar decorații sovietice. Motivarea acestui gest al Maiei Sandu se regăsește în următoarele rânduri din comunicat: „În ajun de 9 mai, trebuie să ținem minte prețul plătit de bunicii și străbunicii noștri pentru ca noi, astăzi, să trăim în pace. De dragul lor, onorând sacrificiul acestor oameni și tragedia milioanelor de vieți pierdute în cel de-al Doilea Război Mondial, azi trebuie să păstrăm pacea.”

Printr-o abilitate retorică, eludând cuvintele cheie, Maia Sandu reușește să aniverseze aceleași lucruri pe care le aniversează Moscova cu prilejul zilei de 9 mai și să facă totodată un apel pentru pace. Întreaga motivație a războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei își caută originile în participarea Uniunii Sovietice la Al Doilea Război Mondial. Gestul Maiei Sandu este unul de imagine, în primul rând încearcă preventiv să contracareze acuzațiile venite din partea socialiștilor pro-ruși de la Chișinău că nu respectă ziua de 9 mai și veteranii Armatei Roșii; posibil să aibă și o componentă externă, o trimitere către Moscova, un mesaj că Maia Sandu nu este chiar atât de croită împotriva Rusiei, aniversează aceiași veterani pe care îi aniversează și Vladimir Putin. (Chișinăul are permanent grijă să transmită mesaje împăciuitoriste către Moscova, indiferent de orientarea guvernării).

Dar care este decontul acestui gest din care Maia Sandu are doar de câștigat?

De principiu în Republica Moldova pot fi găsiți veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din Armata Română, Armata Roșie, veterani ai invaziei sovietice din Ungaria din 1956, ai invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968, ai Războiului din Afganistan și ai Războiului Transnistrean din 1990-1992. Ce s-ar fi întâmplat dacă Maia Sandu ar fi ales să dea o diplomă de onoare unui veteran din 1956, 1968, Afganistan sau Războiul Transnistrean? În primul rând ar fi ieșit un întreg tărăboi la Budapesta, Praga sau Tiraspol – iar obiectivul Maiei Sandu nu era aniversarea propriu-zisă a veteranilor care și-au apărat țara, ci crearea unui eveniment cu beneficii politice. În cazul aniversării unui veteran al Armatei Române, Maia Sandu nu și-ar mai fi atins scopul politic intern, cel de calmare a socialiștilor și pro-rușilor de la Chișinău (indiferent dacă aniversarea veteranului Armatei Române ar fi fost făcută cumva în paralel cu aniversarea veteranului Armatei Roșii). Maia Sandu a evitat să deranjeze Budapesta, Praga sau Tiraspolul atunci când a făcut un gest de curtoazie către Moscova și reprezentanții Moscovei la Chișinău. În schimb a ales să ofenseze direct România și Ucraina, pariind că nu vor exista costuri, ci doar profituri.

Nu mai este nevoie să explicăm pe larg ce înseamnă Armata Roșie pentru România și Basarabia – dacă pentru Republica Moldova în calitate de continuatoare a unei republici sovietice Armata Roșie este o armată eliberatoare, pentru România și Basarabia vorbim de o armată de ocupație care a impus distrugătorul regim comunist. Maia Sandu a ales să aniverseze un simbol anti-românesc știind foarte bine că oficialii de la București nu vor îndrăzni nici măcar să scâncească. Președintele Klaus Iohannis provine din rândurile minorității germane din România – lovită crunt de Armata Roșie cu jafuri și deportări după 1944, însă cu siguranță Iohannis nu va alege să onoreze memoria suferințelor poporului său, nici nu mai contează din ce motive. Premierul României este și general al Armatei Române, dar în ciuda faptului că istoria și tradițiile militare sunt cele care deosebesc o armată națională de o oaste de mercenari nici el nu va avea o poziție publică față de gestul Maiei Sandu. Nici de la Ministerul de Externe nu ne putem aștepta la vreo reacție, ci ne rămâne doar să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Maia Sandu ar fi ales să aniverseze un veteran al invaziei sovietice din Ungaria. Să fim realiști, n-ar fi făcut asta niciodată, orice om politic de la Chișinău știe foarte bine că poate afecta în orice moment interesele României fără să existe nici un fel de reacție de la București. România este calul de bătaie al oricărei guvernări de la Chișinău, indiferent de orientarea ei, pro-rusă sau pro-europeană.

Rămâne de văzut cum va fi perceput la Kiev gestul Maiei Sandu să aniverseze un veteran al Armatei Roșii, pe modelul practicat de Vladimir Putin pe 9 mai. Repet: gestul Maiei Sandu nu are legătură cu onorarea veteranilor care au apărat Republica Moldova (cei care au făcut asta sunt veteranii Războiului Transnistrean), gestul Maiei Sandu este unul de politică internă și externă, un mesaj către Moscova și reprezentanții Moscovei în clasa politică de la Chișinău. În utima vreme Kievul este foarte atent la tot ce se întâmplă la Chișinău și cred că va exista o reacție față de această suprapunere simbolică Maia Sandu – Vladimir Putin.

Articol publicat inițial pe moldnova.eu și preluat cu acordul autorului.