„De ce au demisionat sute de CEO chiar înainte ca lumea s-o ia complet razna?”, se întreabă Alex Christoforou într-un articol publicat pe theduran.com. „În lunile dinaintea celei mai feroce prăbușiri a piețelor din istorie și a erupției celei mai mari crize a sistemului public de sănătate al generației noastre, suntem martorii celui mai mare exod CEO întâlnit vreodată (…) În viață, „timing”-ul poate face diferența și, uneori, oamenii sunt pur și simplu norocoși. Dar e ciudat cum atât de mulți sunt atât de norocoși printre elitele corporatiste, toți deodată”, scrie autorul, remarcând că demisionarii aduși în discuție au avut grijă să-și asigure fructuoase ieșiri din scenă. Lista este impresionantă:  Dennis Muilenburg — Boeing, Steve Easterbrook- McDonald’s, Kevin Tsujihara- Warner Bros, Devin Wenig- eBay sau Mark Parker—Nike sunt doar câteva nume… Articolul poate fi citit integral AICI.

Citește și: De la grupuri de maxim trei, la redescoperirea României (III)

„Nu este adevărat că virușii sunt organisme inferioare, aflate la granița dintre viață și moarte. COVID-19 pare înzestrat cu inteligență. Are concepții ideologice. Este de Stânga. De exemplu, zici că l-a citit pe Malthus, cel  atât de drag progresiștilor de azi, care susținea controlul strict al populației în funcție de resursele economice”, scrie Adrian Pătrușcă într-un editorial pentru EVZ. „…Un alt efect care umple de bucurie inimile progresiștilor este impulsul dat interzicerii banilor fizici (… ) Plata cu cardul va deveni foarte curând obligatorie, cum este deja în mai multe locuri. Or, banii și accesul liber la banii personali sunt un element crucial al libertății individuale.

Citește și: De la grupuri de maxim trei, la redescoperirea României (II)

Cardul presupune un intermediar între bani și proprietarul lor de drept: banca. Aceasta îți poate bloca accesul la bani, la solicitarea statului, lăsând loc abuzurilor. Astăzi, când ANAF îți pune poprire pe conturi fără mandat judecătoresc, poți supraviețui cu niște bani gheață puși de-o parte. Nu vei mai putea. În plus, după secretul bancar, siguranța bancară e și ea pe cale să devină un basm: prin dobânzile negative (tot mai frecvente), banca îți va fura legal din banii personali, pe care tu nu mai ai voie să îi ții în buzunar sau la saltea.

Citește și: De la grupuri de maxim trei, la redescoperirea României (I)

Progresismul este un Totalitarism deghizat, în care zeghea este înlocuită cu hăinuțe multicolore. Sub pretextul luptei împotriva epidemiei, statele se întrec să calce cu bocancii cele mai elementare (pleonasm necesar!) norme de libertate individuală”, scrie Adrian Pătrușcă în editorialul pe care îl puteți citi integral AICI.

Întregesc și eu grupul de „maxim trei”, adus la modă de reglementări, cu câteva rânduri. Cât să observ că măsurile de sprijin pentru plata ratelor, aruncate în ochi de guvernanți, par mai degrabă făurite pentru sprijinul băncilor. Care sunt private și străine, în copleșitoare majoritate. Sau că alte măsuri de gen sunt trâmbițate azi, dar își așteaptă și peste o săptămână normele de aplicare sau clarificările atât de necesare. Între timp, urgia socio-economică se umflă la noi mult mai abitir decât cifrele covidistice. Iar prin valul ăsta care se umflă, putem vedea cu ochiul liber ce a rămas prin ograda României după 30 de ani de „drum către bine”: mai nimic. Mai tot ce trebuia să rămână în picioare pentru a dispune de un „sine economic” pe care să te poți baza a fost înstrăinat, distrus, sau tras pe linie moartă. Ne-a rămas, totuși, umorul. Circulă pe net: cică pentru a nu bate la ochi, Iohannis, Orban, Arafat și Helvig au cooptat în celula de criză și un român: pe Streinu. Redescoperiți, recuperați și apărați România! Aia profundă, de ne-a fost dată ca patrie. E ultima noastră redută și cea mai de folos!