Experimentul a reușit: cu numeroase întrebări lăsate fără răspuns, dar parafat de 17,8% din timișorenii cu drept de vot, germanul Dominic Fritz a devenit primar al Timișoarei. Un prim aspect reliefat de experiment: pentru cam doi din zece alegători, „fala” de timișorean are pilonii temeinic înfipți în complexele de inferioritate și sluj față de lumea germanică. Ceea ce e suficient pentru a face șef peste orașul de top al României, din care a pornit și Revoluția, dintr-un șomer german cu aptitudini artistice și rădăcini politice într-un partid cu apucături comuniste. Implicit se poate constata și cam ce stă la temelia auto-erijatului „vârf” de elită intelectuală, aliniat ca la ordin să-i sufle în pânze din toate părțile domnului Fritz în campanie, pentru a-l urca în jilțul de primar.

Cum de nu s-a mai sinchisit nimeni să plătească sondaje pentru realizarea unui banal exit-poll la Timișoara, cum se transformă un minus 14% în plus 25% în doar câteva zeci de ore, cum de Nicolae Robu, cunoscut pentru îndârjirea cu care își apăra pozițiile, a ieșit să-și declare înfrângerea după numărarea a doar 15% din voturi… sunt, desigur, aspecte ce nu merită o atenție deosebită, după o astfel de victorie. Nici ce-o fi vrut să spună fostul primar prin invocarea acelui segment „care simt eu că nu e integrat în comunitate și care nu-l simțim decât la vot” nu mai e foarte important…

Suntem cuminți (să trăiț!), nu acordăm importanță unor asemenea mizilicuri! Dar niște observații ne mai permitem să facem. Prezent la Timișoara cu doar câteva zile înainte de alegeri, pentru a premia producătorul german de cauciucuri ce poluează de ani de zile orașul, Klaus Iohannis a dat de înțeles clar că primarul liberal nu i se află în grații. Deși liberalii sunt cei care l-au cazat la Cotroceni, nici în București nu s-au bucurat de grațiile sale, ci au primit doar rolul de împingător la căruța câștigătoare a USR. Da, este revoluție în politic: se mătură toată scena. Inclusiv maurul care și-a făcut datoria poate acum să moară, înghițit de „omul nou” căruia i se face loc fără patul de pușcă sau șenila din 46, dar după același scenariu.

Ce facem noi, timișorenii? Respectăm rezultatul votului, căci știm ce e democrația și nu o luăm doar ca pe sursă de jaloane, cum tocmai ne-a dovedit experimentul că se poate. Obligatoriu, mai învățăm din ea. Și, cum „este doar sfârşitul începutului” , vorba lui Churchill, poate căscăm ceva mai bine ochii și ne luăm și urechea, pe care am dormit atâta vreme, de pe crezul că orice ar fi, suntem „fruncea”. Succes, Dominic! Știm că vei trece cu bine peste „greaua moștenire” pe care ai invocat-o deja atât de românește și că vei face „curățenie în primărie”. Suntem convinși că și pericolul ca o Capitală Culturală să fie pângărită, la vreme de sărbătoare, cu vreo amintire a caznelor suferite de niște europeni băștinași stăpâniți cândva de niște kaiseri, va fi înlăturat! O doleanță aș avea…îi rogi tu frumos pe ăia cu cauciucurile să lase măcar niște zgrume din profit ca sponsorizare pentru echipele sportive de tradiție ale orașului? Că știu că te pricepi la vorbe frumoase și poate pe tine te bagă altcumva în seamă…