Se împlinesc 71 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia: 11 293 de familii, cu un număr total de 35 796 de persoane erau ridicate în 6 iulie și trimise în Siberia, în lagăre de muncă forţată. Era al doilea val de deportare în masă, cunoscut și sub denumirea codificată „Operaţiunea Iug/Sud”, care lovea în românii basarabeni aflați sub ocupație sovietică,  după cel din iunie 1940.

Citește și: 69 de ani de la Deportarea în Bărăgan

Arestările s-au făcut noaptea, iar cei care au încercat să scape cu fuga au fost împuşcaţi. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi trimiși în estul îndepărtat al URSS-ului. Bunurile lor au fost înglobate colhozurilor, iar o parte din proprietăți au fost date ofiţerilor NKVD sau nomenclaturii. Primul val fusese cel din 12 și 13 iunie 1940, când au fost deportate aproximativ 25 de mii de persoane. Un episod asemănător de instaurare a ordinii comuniste și concomitentă epurare etnică s-a derulat în 1951, când alte aproape 40 de mii de persoane au părăsit forțat Basarabia.

„Să nu-şi poată aminti cum arăta Ţara întreagă…”

„Și la Bucureşti, şi la Chişinău, ar trebui să se conştientizeze că deportările masive din 14 iunie 1941, 6 iulie 1949 şi 1 aprilie 1951 sunt părţi foarte importante din vechiul şi halucinantul proiect al Moscovei de a domina şi de a înainta spre Balcani, spre Constantinopol şi spre Vest, de a distruge şi asimila, mai întâi, fiinţa naţională a Basarabiei, de a face, după un respiro, următorul pas, peste Prut, apoi, după un alt respiro, alt pas peste Dunăre şi Carpaţi. Şi aşa, pas cu pas, până când neamul românesc, în minţile tulburi ale ideologilor imperiali de la Kremlin, va fi rusificat, amputat şi înghiţit pe bucăţi, iar România va fi ştearsă de pe harta lumii”, susține Alecu Reniță, deputat în primul Parlament de la Chișinău, preluat de Infoprut.ro. Potrivit acestuia, numai în perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, ocupanții sovietici au lichidat aproximativ 10% din populația românească dintre Prut și Nistru.

Citește și: După 80 de ani de tăcere, merită să mai încercăm o dată!

Un neam întreg stă încremenit de decenii la masa tăcerii… „Să nu-şi poată aminti cum arăta Ţara întreagă, să fi uitat drumul spre acea Ţară fabuloasă în hotarele ei fireşti… Ochii fraţilor, părinţilor şi buneilor noştri deportaţi de la vatra şi casele lor ne privesc din alte timpuri şi din alte depărtări. Ochii lor sunt ca cerul Basarabiei în luna iulie: în aşteptare. Ce aşteaptă ei? Să le recunoaştem chipul din tinereţe, să le luăm o parte din suferinţe şi spaime, să le facem şi lor un loc la masa tăcerii? Sau aşteaptă să ne ridicăm de la masa tăcerii şi să mărturisim lumii întregi despre Golgota românească…”, mai scrie Alecu Reniță.