E de râsu-plânsu` când un fost profesor de jurnalism, care îți ținea cândva predici sforăitoare despre etică și deontologie, recurge la metode de acest tip. În primă fază, i-am scris un comentariu la postarea prin care își distribuie isprava: „Brândușa… de unde ai scos balivernele astea: „Demnitatea.info folosește apelative batjocoritoare ca Fritz-Șpritz, Fritz-Spitz-Litz-Heil Wuhan, Fritz egal Hitler, cât și îndemnuri violente ca „Marș în Germania!”, „Fritz la spitalul de nebuni”?! Te rog să pui link aici sau să-ți ajustezi textul! Cândva ne învățai că un jurnalist NU FACE ceea ce tocmai mă determini să-ți reproșez”.

Este vorba despre un articol publicat de Brândușa Armanca pe presshub.ro, în care avântul aproape pionieresc întru „deschiderea societății” e atât de hulpav, încât ține cont de alunecările în minciună doar cât să le folosească senin pentru atingerea scopului propagandistic. După câteva ceasuri în care nici răspuns la comentariu nu am primit, nici vreun acord pentru dreptul la replică solicitat publicației citate, nu pot decât să scriu acest articol.

Da, inestimabilă fostă profesoară, am scris despre Dominic Fritz de-a lungul timpului. Spre exemplu, cam pe când dumneavoastră participați cu discursuri laudativ-siropoase la evenimentul de lansare a candidaturii sale, eu remarcam ceea ce unii făceau pe dracu-n patru să nu se facă auzit prin Timișoara. Și anume că dumnealui provine dintr-un partid german de stânga și că e cam ciudat să fie prezentat drept „alternativă de dreapta”, după zece ani în rândurile „Verzilor”. Notam atunci: „În urmă cu 40 de ani, la Karlsruhe, se strânseseră la un loc radicali de stânga, ecologiști, postmarxiști, liberali de stânga, pacifiști și feministe înverșunate: așa s-a născut Partidul Verzilor. Se instalează la stânga eșichierului politic german și crește sub bagheta avocatului de stânga Otto Schily. Cu Joschka Fischer în frunte, care luase parte la luptele violente de stradă ale Frankfurtului de la finele anilor 1960, „Die Grünen” ajung la putere în 1998 și guvernează alături de social-democraţii din SPD vreme de şapte ani.

Sub umbrela „ecologismului”, verzii propagă politici pro-migrație, pro-globalizare sau în favoarea minorităților sexuale și afișează o viziune liberală asupra economiei, în timp ce devorează bazinul electoral al stângii. „Ei nu mai sunt demult un partid mic de stânga. Ei își caută norocul la centrul eșichierului politic, vor să moștenească electoratul FDP, formațiunea liberală căzută în dizgrație… trebuie ca Partidul Verzilor să revină acolo unde aparține: la stânga”, scria jurnalista Betina Marx în 2014, când formațiunea poza abil în postura de jucător politic de centru-stânga, pentru a înghiți și mai mult din electorat…”

Am scris și că „Rar vei găsi un mesaj mai comunist, de-a lungul anilor scurși de la Revoluție. Disperată că steaua progresiștilor de rit neo-marxist pierde din strălucire și nici zâmbetul candid al neamțului importat pentru bătălia Timișoarei nu strânge buline roșii de ajuns, plenara de regizori se face „Front al Salvării” și cheamă la întovărășire întru lupta de clasă”, atunci când- ridicol demers, în opinia mea!- un mănunchi de suflete prea- civice de care nu sunteți deloc străină, strângea semnături pe o „scrisorică” fiindcă: „Îndemnăm timișorenii să participe la acest elan de schimbare, mândrie și ambiție locală și să se alăture efortului depus de Dominic Fritz și echipa lui pentru câștigarea alegerilor locale în Timișoara.” Articolul poate fi citit integral AICI.

Așa cum am scris că „Exista déjà o uriașă eroare la Primăria Timișoara. Una instalată acolo cu mare „avânt muncitoresc” și „brigadă de agitație urbană” disimulată în „societate civilă” a urbei. Uite că a mai apărut una, s-o încalece: la 24 de ore după „desantul” lui George Simion, curg în valuri comentariile resuscitatei „armade fritziene” ce amuțise aproape complet de câteva luni. Cu 24 de ore înainte, Dominic Fritz era în corzi, acum respiră bine-mersi din jilțul victimei, cu aer de erou oblojit și mângâiat din toate părțile.(…) Până să pună pe roate „Liga anti-Fritz” care să-l dea jos pe „primarul parașutat din Germania”, după cum a anunțat la conferința de presă a doua zi, George Simion tocmai l-a băgat la reanimare și l-a scos pe picioare cu o viteză incredibilă pe cel poreclit prin oraș „DoNimic”. Primarul e din nou pe val…”, după cum poate fi citit AICI.

Am scris multe, dar NU am scris niciodată pe umilul meu blog Demnitatea.info ceea ce pui tu acolo, în splendid de pătimașa compunere publicată sub titlul „Încă un pas: De la „Heil Fritz!” la asaltul asupra Primăriei Timișoara”. Mulțumesc pentru atenția acordată, dar poate data viitoare citezi ceea ce chiar există pe blog! Încă aștept să-mi dai vreun link sau să-ți ceri scuze pentru o gogomănie ca asta și să-ți ajustezi textul… Până decizi cum să reacționezi, dă-mi voie să găsesc hazliu cum ai pus la articol o poză care să nu te conțină de la „copleșitorul” protest, unde participai în calitate incertă- jurnalist sau fan pătimaș al actualului primar?- consumat acum câteva luni. Și să remarc că ești datoare cititorilor tăi, ca apologet al eticii în care pozezi, cu niște lămuriri. Că ai pus umărul la lansarea candidaturii lui Fritz știm, că îl protejezi din toate pozițiile vedem, dar…că îi faci și textele, așa cum se zvonește prin urbe, o fi adevărat?!

Și încă ceva: când te mai lansezi în pașii de vals deja sufocanți spre informația istorică (deveniți vector principal pe la noi prin urbe, sub migăloasă atenție), ai grijă să nu mai dai doar scoateri din context, că așa zice la codul de bune maniere al jurnalismului că ar fi corect. Din recensământul de la 1910 spre care faci trimitere, în Banatul încă neîmpărțit între Serbia, Ungaria și România reiese limpede că cea mai numeroasă etnie era cea românească. Situația de la Timișoara nu face decât să reflecte politica discriminatorie a imperiului, care făcuse din urbea noastră un cap de pod în care își colonizase „națiile de prim rang”, în detrimentul românilor băștinași. Ar mai fi de citit una-alta, înainte de a „prea-sfinți” un imperiu care i-a batjocorit pe români cât i-a avut sub stăpânire, draga mea profesoară: de exemplu, despre răscoala anti-habsburgică de la 1738-1739 și despre cruntele politici de colonizare făcute peste capul și voia românilor din „Valahia Cisalpină”, Brândușo… Detalii despre evoluția populației Timișoarei și tristele experimente consumate de-a lungul timpului am dat AICI…

PS: De la momentul solicitării dreptului la replică au trect vreo șase ore, parte din cele 24 știute ca timp de reacție. Vă țin la curent, să vedem dacă organizațiile de presă curgânde din „freedom house” au știință cu adevărat despre presa liberă!

PS2: Au trecut cinci zile. Brândușa mi-a șters comentariul de pe pagina sa de facebook, publicația a ignorat cu desăvârșire solicitarea. În „lumea bună” se pare că nu există drept la replică…